Turismul viticol în Portugalia - Drumul vinului în regiunea Bairrada

Nu vă mirați dacă scrisul meu de mână este puțin ciudat. Există două motive pentru aceasta. Prima dintre ele este că această lucrare (singura disponibilă acum) este foarte netedă, iar stiloul meu aluneca prea rapid pe ea; al doilea este că tocmai am găsit aici, la domiciliu, un astfel de vin splendid, din care am deschis o sticlă și am băut deja jumătate din el. (Fernando Pessoa, poet portughez, 1920, citat în Amaral, 1995).

Vinul este o comoară națională în Portugalia și este un simbol al țării în întreaga lume. Cu toate acestea, turismul vitivinicol este un fenomen relativ recent în Portugalia, precum și în alte țări europene cu o istorie de vinificație de lungă durată (Cambourne et al., 2000).

In ultimii ani, cercetatorii din intreaga lume au prezentat avantajele și dezavantajele turismului vitivinicol pentru crame și comunitățile din jur (Rege și Morris, 1997; Beverland, 1998; Szivas, 1999. Hall et al, 2000), precum și pentru industria ca un întreg (Dodd, 1995; Fuller, 1997; King și Morris, 1997).

Datorită beneficiilor oferite de turismul vitivinicol, Portugalia, „o țară de lumea veche a vinului”, s-a angajat în turismul vitivinicol urmand exemplele internaționale de succes. Turismul vinicol în Portugalia este în fază incipientă; cu toate acestea, în ultimii ani s-au înregistrat evoluții semnificative. Un instrument folosit este așa-numitul"drumul vinului". Traseele de vin au apărut în Portugalia dintr-o mișcare care a implicat producători,oenologi, distribuitori, consumatori, organizații statutare și alte organisme conectate la industrie. Acest proces de dezvoltare a rutelor vinului reprezintă o nouă fază în industria vinicolă portugheză, care încearcă să ajungă la cei care au un interes pentru vin și sunt fascinați de patrimoniul natural și mostenirea culturala a tarii. Drumul vinului permite vizitatorilor să se întâlnească cu producătorii de vin, precum și să participe la o varietate de activități desfășurate în centrele de degustare a vinului și muzeele de vin. Până în prezent, au fost create 11 rute ale vinului în cadrul Programului de Cooperare inter-regională Dyonísios în 1993. Acesta este un program al Uniunii Europene (UE), destinat să creeze schimburi economice și culturale în opt regiuni viticole din UE, prin cunoștințe transferabile in domeniile comerțului, formarii profesionale și turism. Publicarea reglementărilor actului normativ Nr 669/9, a guvernului portughez, în acest caz, acordarea de sprijin financiar pentru cei implicați în turismul vinului, a determinat o serie de regiuni viticole din Portugalia sa creeze rute de vin. Cu toate acestea, în ceea ce privește fenomenul recent, turismul vitivinicol din Portugalia este un domeniu relativ nou de studiu, astfel încât în țară s-au desfășurat puține cercetări. Această cercetare are două obiective principale: mai întâi de a face o evaluare a unui traseu specific de vin creat în cadrul programului UE și al guvernului portughez; și, în al doilea rând, să identifice perspectivele viitorul său potențial.

Revizuirea literaturii

Contextul rutelor de vin

Traseele de vin au devenit produse turistice importante la nivel mondial, precum și un instrument de promovare a turismului (Getz, 2000; Hashimoto și Telfer, 2003). În acest fel, rutele de vin pot fi vazute contribuitor la dezvoltarea și promovarea turismului vinicol regional (Marques, 2001), contribuind astfel la diversificarea economiilor regionale și la creșterea reputației și imaginii regiunilor viticole și a vinurilor acestora (Cambourne et al., 2000). In timp ce nici o cercetare nu a stabilit în mod oficial factorii critici de succes pentru un traseu de vin, pe baza unui număr de studii, dintre care unele sa se bazeze pe cercetarea turismului mai general (de exemplu, Getz și colab, 1999;. Getz, 2000), o serie de propuneri pot fi făcute. În general, un traseu de vin constă în unul sau mai multe itinerarii desemnate prin regiunea viticolă. Traseul trebuie să fie semnalat în mod clar, precum și să fie comercializat și interpretat prin intermediul broșurii și hărții, care notează diversele podgorii și vinificatori și oferă informații despre situri de interes natural și cultural (Getz et al., 1999; Frochot, 2000).În plus, indicatoarele rutiere pictografice sunt create cu ajutorul unui logo comun pentru a ghida călătorii, și ambele ar trebui să fie ușor vizibile și ușor de citit (Frochot, 2000, Getz, 2000). Traseul trebuie să fie integrate în cadrul național și regional, și trebuie să aibă acces ușor de transport rutier și de navigație, precum și capacitatea de a face față numărului de vizitatori și vehicule care il folosesc (Getz, 2000). Atunci când dezvoltăm o ruta de vin, este esențial să creăm o structură organizațională care să o gestioneze și să o anime. În Portugalia, mai multe rute de vin au fost dezvoltate pe baza unei structuri independente, de exemplu sub egida Asociației membrilor traseului vinului portuar. Alte trasee de vin au decis să se integreze într-o instituție existentă, de exemplu Drumul vinului Bairrada este gestionat de Comisia vinului Bairrada, turismul vinului local integreaza 243 producători de vin. Astfel, structura traseului de vin poate fi nou sau dezvoltat dintr-o instituție de vinuri existenta (Simões, 2003), dar, în mod ideal, ar trebui să implice atât sectorul public cat si cel privat (Getz, 2000). O parte esențială a acestui fapt este asigurarea unei evaluări adecvate a rutei și feedback-ul clientului (Getz, 2000). În plus, coordonarea eficientă și conducerea sunt premise esențiale pentru progresul turismului vinicol (Getz et al., 1999). Conform Getz și colab. (1999), Getz (2000), următorii factori sunt elemente cheie în turismul vinicol de succes: (i) organizarea puternică a marketingului turistic; (ii) cooperarea între organismele din domeniul turismului și industriei viticole; (iii)concentrarea pe planuri de marketing și comunicare; (iv) branding și îmbunătățirea imaginii; și (v) ambalarea. Toți membrii rutei (cramele) trebuie să aibă un vin de calitate și un personal prietenos și informat pentru a asigura calitatea serviciilor pentru vizitatori, pentru a asigura o bună reputație și vizite repetate. Cel mai important este să se aibă vin de bună calitate, deoarece vizitatorii vin la crame în primul rând pentru vin, dar personalul sa fie prietenos și sa aiba cunostinte, precum și proprietarii și vinificatori, sunt considerati, de asemenea parte a atractiei(Getz et al., 1999). Acestea pot fi facilitate de dezvoltarea unor evenimente majore care să concentreze atenția principalelor organizații implicate în livrarea turismului vitivinicol (Hashimoto și Telfer, 2003). Crucial, acesta este unul dintre paradoxurile unui traseu de vin ca vinariile trebuie să lucreze împreună - atât formal și informal - cu rivalii lor comerciali daca traseul este de succes (Telfer, 2001). Acest lucru, desigur, merge