Turismul Balnear

Natura si sanatate

Prin importantele sale efecte sociale si economice, turismul balnear a devenit un segment major al pietei turistice internationale, un domeniu care concentreaza importante mijloace materiale si umane, cu implicare tot mai profunda a stiintei si tehnicii, a prestarii unor servicii turistice si medicale de o factura complexa si de un înalt nivel calitativ, chemate sa satisfaca cerintele vitale ale omului modern, determinate de evolutia conditiilor de viata si a starii de sanatate a populatiei.

România se înscrie printre tarile europene cu un fond balnear remarcabil: 1/3 din apele termale si minerale de pe continent se gasesc în tara noastra. Aceasta valoare este accentuata de complexitatea factorilor naturali, respectiv regasirea în aceeasi statiune a factorilor principali de mediu, alaturi de o gama larga de substante minerale de cura, precum si de existenta în România a tuturor tipurilor de substante minerale balneare care pot fi utilizate în întreaga gama a profilurilor de tratament balneare.

Localnicii cunosc aceste date, în mod empiric, din cele mai vechi timpuri.Instalatii de bai termale si minerale au fost descoperite înca din vremea cuceririlor romane. Vestigii de aproape 2000 de ani se gasesc în multe dintre statiunile din prezent.Therme Herculi, azi Baile Herculane, era renumita în Imperiul Roman pentru calitatile curative ale apelor sale minerale.

Multe dintre statiunile balneare din zilele noastre continua o veche traditie, iar în secolele al 18-lea si al 19-lea ele capata o recunoastere europeana, devenind locuri preferate pentru tratament si petrecerea timpului liber.

În anul 1924 este înfiintat Institutul de Balneologie, al doilea din Europa, iar tratarea afectiunilor folosind factorii naturali devine preocuparea principala a cercetatorilor si medicilor. În România, turismul balnear s-a dezvoltat continuu, a avut un caracter extensiv în anii ‘70 si ‘80, iar în prezent este orientat în principal catre servicii balneare de recuperare sau profilaxie de înalta calitate.

Turismul balnear este o componenta majora a ofertei turistice românesti si se adreseaza nu doar celor cu probleme medicale, ci si celor care vor sa se relaxeze, sa-si regaseasca vitalitatea si sa recapete o buna conditie fizica, mentala si spirituala.

Principalii factori naturali de cura care contribue la dezvoltarea turismului balnear sunt: climatul, apele minerale, namolurile si gazele terapeutice (mofetele), lacurile cu proprietati terapeutice, apele destinate imbutelierii etc.

In general factorii de cura balneari si climatici folositi in tratamente complexe, sub ingrijire medicala de inalta competent, sunt recomandati diferentiat, dand deseori rezultate exceptionale, in urmatoarele afectiuni : reumatismale inflamatorii degenerative, si articulare, posttraumatice ale sistemului nervos central si periferic, afectiuni cardio-vasculare, respiratorii, ale tubului digestiv si hepato-biliare, de nutritie si metabolism, ale rinichilor si cailor urinare, ginecologice, endocrine, ale sangelui si organelor hematopoetice, dermatologice, oftalmologice, otorinolaringologice precum si in afectiuni ale copiilor.

Evolutia turismului balnear

Inca din antichitate, tratamentele balneare au ocupat un loc de seama in arsenalul terapeutic atat al medicinelor "savante", cat si a celor traditionale. Scurgerea vremurilor si progresul tehnologic din domeniul stiintelor medicale nu au reusit sa diminueze insemnatatea balneoterapiei. Chiar acest mod de tratament s-a perfectionat, s-a nuantat cu indicatii si contraindicatii precise, s-a imbogatit cu proceduri noi si si-a castigat o fundamentare stiintifica.

Paralel cu aceasta, numarul statiunilor balneare si al izvoarelor de ape minerale a crescut, iar instalatiile balneare s-au perfectionat. Semnificativ este faptul ca in jurul lor s-a structurat o adevarata industrie hoteliera si ca localitati rurale necunoscute s-au transformat in statiuni de balneoterapie, elegante, in cadrul carora toata recuzita turistica si-a gasit o ampla posibilitate de dezvoltare.

Apele minerale si namolurile terapeutice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Primele aplicatii practice, terapeutice, mai mult intamplatoare s-au extins repede, astfel ca la vechii greci si la romani, apele minerale si mai ales cele termale, erau bine cunoscute ca puncte de aparitie si calitati medicale. Marturie stau scrierile lui Herodot, parintele istoriei si al balneologiei, care a fixat acum 2.500 ani durata tratamentului balnear la 21 zile, parere mentinuta peste veacuri in mentalitatea publicului si a medicilor.

Grecii si mai ales romanii au stiut sa valorifice apele minerale, deoarece timp de peste 600 de ani, dupa cum arata Plinius, ei nu au folosit alt medicament in tratarea bolilor reumatismale decat baile. De altfel, ruine ale lucrarilor de captare a izvoarelor minerale, inscriptii in piatra prin care cei vindecati multumeau zeilor pentru binefacerile apelor se intalnesc peste tot in fostul Imperiu Roman. Sunt cunoscute modul de cercetare si lucrarile de captare efectuate de romani pentru captarea apei curative in Franta, Germania, Austria si mai ales in Italia. Din vremea romanilor dateaza inceputul celor mai multe statiuni balneare din Europa.

Dupa caderea Imperiului Roman sursele de ape minerale au fost folosite in continuare in aceleasi scopuri curative de catre localnici, insa vechile captari s-au deteriorat, conducand in final la reducerea posibilitatilor de utilizare si chiar la pierderea surselor de apa prin inmlastinire. Acest "dezinteres" manifestat in Evul Mediu s-a datorat a doua cauze importante: statiunile balneare au devenit locul de raspandire al epidemiilor ce au nimicit populatii in acel timp; sub pretextul imoralitatii, biserica interzicea in general tratamentul balnear.

Cu toate superstitiile care au dominat Evul Mediu, oamenii au facut observatii privind eficienta apelor minerale, pe care le-au notat si le-au transmis din generatie in generatie. Datele acumulate au determinat o noua perioada de inflorire a statiunilor balneare in secolele XVI-XVII .