Turismul

TURISMUL

INTRODUCERE

OPORTUNITATEA STUDIULUI ŞI CERCETĂRII ÎN TURISM

Turismul reprezintă cea mai mare afacere economică din lume, având câştiguri de peste două mii miliarde de dolari pentru ambele forme de turism, atât cel naţional cât şi cel internaţional, acesta depăşind lejer doisprezece procente din afacerile întreţinute anual în economia mondială.Turismul a trecut ca poziţie, înaintea cheltuielilor militare mondiale estimate la peste o mie miliarde dolari anual, chiar şi înaintea agriculturii. În comerţul internaţional cu bunuri substanţiale şi servicii, turismul ocupă a doua poziţie după petrol şi există posibilitatea de a trece oricând pe locul întâi, dacă lumea s-ar bucura de condiţii de pace rezonabile. ,, Turismul – un paşaport de pace!”, de mult cunoscuta chemare a Organizaţiei Mondiale a Turismului, exprimă succint această asociere a păcii cu turismul. Actualmente, sintagma ,,pacea – paşaport pentru turism!” este în mod egal adevărată. Reîntorcându-ne la unul dintre aspectele economice ale turismului, se cuvine să subliniem dinamismul şi elasticitatea acestui domeniu în cazurile de criză: ca o regulă, aproape în fiecare an, dezvoltarea turismului este întotdeauna înaintea creşterii economice mondiale, iar criza economică afectează turismul surprinzător de puţin. Turismul, de asemenea, s-a dovedit a reprezenta o bună alternativă de diversificare economică pentru multe ţări, de regulă pentru cele slab dezvoltate. Multe dintre acestea suferă din cauza producţiei indigene de slabă calitate şi accesului greu la materiile prime şi tehnologiile avansate, turismul aducând un mult dorit de stabilitate. Această realitate poate fi desprinsă cu uşurinţă, dacă comparăm ciclurile economice, cu perioadele lor de expansiune şi recesiune, ale sectorului primar al economiei, cu ponderi relativ mici în ţările dezvoltate, prin prisma ocupării forţei de muncă şi contribuţiei acestuia la produsul naţional brut. Mai mult, sectorul secundar, este relativ descrescător, în cele mai multe ţări dezvoltate, iar în unele dintre ele, chiar absolut descrescător. Turismul aparţine însă sectorului terţiar sau mai bine zis, al serviciilor, care în zilele noastre este cel mai important şi mai viguros component al economiei în ţările dezvoltate.

Cu toate acestea, în ciuda unui complex de avantaje care nu se pot nega, nu ar trebui omis niciodată că dezvoltarea necorelată şi nestăpânită a turismului implică impacturi negative economice, socio-culturale şi de mediu înconjurator. De aceea, pentru a maximiza beneficiile şi minimiza dezavantajele , societatea trebuie să întreprindă un ansamblu de măsuri pe care să se fundamenteze perspectiva unui turism ştiinţific.

Prin prisma unei astfel de viziuni, în perioada postbelică, în ţările dezvoltate, unde gradul de cultură şi civilizaţie în masă se situează pe trepte relativ înalt, s-au obţinut unele progrese în aprecierea importanţei turismului, fiind întreprinse şi acţiuni necesare creării mecanismului corespunzător pentru a învinge dificultăţile inerente din calea dezvoltării acestuia. Una dintre verigile importante ale acestui mecanism este cercetarea ştiinţifică şi studiul universitar, preocupări care, din nefericire, nu se bucură de un înalt statut şi respect academic.

Datorită subiectivismului lor, asocierile empirice ale turismului, cu simplele distracţii şi plăceri efemere şi nu cu adevăratele atitudini de sentimente şi emoţii, fac ca studiile ştinţifice analitice să devină imposibile, sau oricum destul de rare. Mulţi oameni de ştiinţă privesc acest câmp de cunoaştere ca fiind lipsit de stringenţă şi importanţă şi care n-ar merita osteneala şi catalogare ca ştiinţă serioasă. Din acestă cauză, nivelul actual al cercetării şi formării profesionale a personalului din sectorul hotelier-turistic, prin funcţionarea Institutului Naţional de Formare şi Management pentru Turism, iar în al doilea rând, existenţa şi perfecţionarea activităţii de profil, publice şi private, din capitală si din alte centre universitare ale localităţilor situate în zone de interes major.

Problemele cărora societatea trebuie să le facă faţă sunt dictate de lipsa resurselor ce trebuie alocate în privinţa satisfacerii trebuinţelor pentru a realiza o creştere a eficienţei economico-sociale

şi o imbunătăţire a calităţii mediului înconjurator.

Latura ştiinţifică, mai exact cea teoretică a turismului integrează o varietate de surse informative, modalităţi de cercetare şi probleme de analiză, în consecinţă aceasta necesită cooperarea mai multor discipline şi compartimente ştiinţifice cum ar fi ştiinţele sociale şi cele ale naturii. De fapt este dificil să găseşti o disciplină care nu ar avea cât de puţin ceva în comun cu turismul.Cu toate acestea, în ciuda faptului că turismul se pretează la un studiu interdisciplinar, diferitele discipline se concentrează asupra unor aspecte specifice, tratate dintr-un punct de vedere specific, contribuind la dezvoltarea domeniului ca un întreg.

În realitate, metodologia studiului interdisciplinar al turismului are o istorie relativ scurtă. Până la 1950 turismul era aproape exclusiv un domeniu pur economic, datorită contribuţiei sale la dezvoltarea economică. Economia, deşi şi-a pierdut exclusivitatea, rămâne principala disciplină care tratează turismul la nivel-microeconomic şi ca economie aplicată, ca un exemplu putem da managementul. Dreptul contribuie şi el, prin investigarea libertăţii de miscare la toate nivelurile spaţiale. La nivel internaţional, această libertate a fost promovată prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948. Dreptul este nevoit să organizeze şi să supraveghze industria turistică, să protejeze drepturile şi securitatea turiştilor. Ştiinţa politică se suprapune dreptului în multe aspecte ale turismului, principalul accent fiind pus pe climatul politic în care turismului îşi are un loc aparte şi pe impacturile politice ale turismului.

Contribuţia cea mai importantă asupra turismului a ştiinţelor naturii este aceea în studierea impactului turismului asupra mediului înconjurător.

Este dificil să găseşti vreo disciplină sau domeniu în care turismul să nu aibă nici o implicaţie, ca exemplu putem adăuga şi alte domenii ca, silvicultura, peisagistică, urbanismul, religia etc.

Drept rezultat, putem observa că turismul oferă locuri de muncă specialiştilor în aproape orice domeniu de activitate. Turismul şi recreerea, ca şi alte aspecte ale vieţii umane, nu pot rămâne în afara sferei de impact indusă de schimbare, cel mai important aspect fiind modul cum utilizăm timpul liber care a evoluat în volum şi calitatea sa, datorită schimbării în valorile societăţii, de la importanţa marginală, la un fenomen central în viaţa omului. Participarea în activităţi recreative, bucuria vacanţelor nu mai sunt un privilegiu, ci un drept al fiecăruia în ţările cu o economie modernă de piaţă şi odată cu trecerea timpului, turismul, presupune înfruntarea provocării schimbării, iar viteza schimbării în timpurile moderne face previziunea tendinţelor viitorului mai complicată dar nu imposibilăşi atunci când este vorba despre turism.

CAPITOLUL I

TERMINOLOGIA TURISMULUI ŞI RECREERII

1.1 Repere introductive

În ciuda succesului incontestabil, noua ştiinţă socială despre turism s-a izbit de unele dificultăţi generate de o foarte rapidă dezvoltare. Aceste dificultăţi sunt legate, într-o anumită măsură, de faptul că standardizarea terminologică a fost, din păcate, neglijată. În literatura de specialitate termeni ca: timp liber, vacanţă, recreere, turism, turist, turist ocazional, vilegiaturist, persoană aflată la odihnă în aer liber etc sunt, într-o largă măsură, folosiţi cu înţeles diferit, fapt ce generează numeroase confuzii.