Turism de aventură în Bucegi

Turismul de aventura a cunoscut o dezvoltare rapida in ultimii 20 de ani, aparand 2 tipuri de turism de aventura: aventura usoara si aventura dura.

Aventura dura se caracterizeaza prin activitati exterioare de mare provocare, cum ar fi alpinism, catarat pe blocuri gheata si stanca, cu pluta si caiacul pe apa, schi si schi pe placa, parcurgerea canioanelor sau cheilor, coborarea pe ape repezi si alte sporturi de exterior dar destul de dure care necesita putere imensa, energie si indemanare. Turismul de aventura dura este riscant si intereseaza un numar relativ mic de turisti.

Pe de alta parte, turismul de aventura usoara este in interesul unui segment mult mai mare din populatia totala a turistilor, in mod special daca i se adauga mersul pe jos, drumetia, plimbarea cu bicicleta, mersul cu pluta, canoe si caiac, cu barca pe lacuri, inotul, calaritul, schi fond, schi si schi pe placa, pe partii usoare sau moderate.

Turismul de aventura usoara se poate concentra pe un singur sport sau poate include activitati polisportive. Acest tip de turism este in interesul persoanelor de toate varstele, chiar si persoane cu varste de pana la 80 de ani.

Multe dintre persoanele interesate de turismul de aventura se aseamana cu cele interesate de ecoturism intr-o varietate de moduri. In general, aceste persoane manifesta respect pentru natura si sunt interesate sa invete unele lucruri despre locurile pe care le viziteaza. In plus, acest segment de piata este interesat sa sprijine intreprinzatorii locali si sa guste din bucataria locala.

Turismul de aventura prespune, de cele mai multe ori, vizitarea unei regiuni aproape neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ mare si asumarea unor riscuri mai mari.

Caracteristicile unui produs de turism de aventura :

- are un anumit factor de risc;

- pentru a-l practica, trebuie ca turistul sa dispuna de anumite indemanari specifice;

- se desfasoara in zone mai putin accesibile.

TURISMUL DE AVENTURA IN ROMANIA

Romania dispune de un bogat potential turistic si ofera o gama larga de propuneri turistice de interes general sau tematice. Activitatile in aer liber sunt practicate cu entuziasm in Romania, de multa vreme. De fapt, cuvantul "turism" inseamna pentru romani drumetii montane, practicandu-se atat sporturi de vara (alpinism, ciclism, mountain-biking), cat si sporturi de iarna (schi), dar si sporturi nautice (surfing, schi nautic si scufundari, caiac si canoe pe rauri si lacuri).

Leagan al turismului si alpinismului romanesc muntii Bucegi reprezinta cel mai important masiv din Romania pentru practicarea alpinismului, cuprinzand cele mai numeroase, lungi si dificile trasee alpine.

. Forma sa de potcoava, sustinuta la nord de puternice contraforturi, are deschiderea spre sud si este strabatuta, ca o adevarata axa de simetrie, de un riu extrem de frumos, dar si interesant, in acelasi timp, Ialomita.

Datorita asezarii lor si privelistilor ce le ofera, Muntii Bucegi atrag an de an pe culmile lor un numar-record de turisti. Acest lucru este determinat in mare masura si de inlesnirile oferite excursionistilor, cum ar fi poteci marcate, drumuri accesibile mijloacelor de transport auto, numeroase cabane si pensiuni, telecabine.

Privit in ansamblu, masivul Bucegi este format dintr-un arc de culmi in forma de potcoava, cu deschidere catre sud. Cele doua ramuri ale arcului, de directie generala nord-sud, aproape paralele pe o distanta de circa 15 km, cuprind bazinul superior al Ialomitei si converg la extremitatea lor nordica in Virful Gavanele (2.472 m), nu departe de Virful Omu (2.507 m), punctul culminant al masivului si unul dintre cele mai inalte virfuri din Carpatii nostri.

Sirul ialomitean cuprinde: Babele, Cocora, Laptici, Blana, Nucetu, Oboarele, ale caror virfuri marcheaza limita vestica a platoului Bucegilor. Versantii lor dintre Valea Ialomitei sint aproape in intregime acoperiti de intinse moldisuri si pajisti.

Focar de vestigii religioase si punct de plecare intr-o multitudine de drumetii, Valea Ialomitei atrage prin mister, ospitalitatea oamenilor si frumusetea de necontestat a peisajelor.

Alaturi de Varful Omu, de babe si Sfinx, Cheile Ialomitei reprezinta unul dintre reperele peisajului geomorfologic al Muntilor Bucegi. In numar de zece, cheile de pe valea superioara a Ialomitei s-au format datorita adancirii raului in blocurile de calcare triasice si jurasice, incorporate in formatiuni de roci mai recente - cretacice - si mai putin dure - conglomeratele de Bucegi.

De la nord la sud, succesiunea celor 10 chei este urmatoarea: cheile Ursilor, Pesterii, Varariei, Coteanu, Tatarului, Zanoaga Mica, Zanoaga Mare, Orzei, Dobresti, Galma. Ele apar in relief sub forma unor sectoare de vale ingusta, generate de prezenta rocilor dure - calcarele.

Complexitatea sistemului de chei din Muntii Bucegi este sporita de existenta formelor de relief endocarstice. Dintre pesterile de pe Valea Ialomitei, cea mai cunoscuta si interesanta este Pestera Ialomitei, situata in Cheile Pesterii. Prezinta dimensiunile cele mai mari (480 m lungime; dupa alti autori - 1120 m), fiind situata la altitudinea de 1660 m. nu are formatiuni de concretionare, ci doar materiale de desprindere, forme de eroziune si acumulari de material aluvionar. Aceasta pestera prezinta o deosebita importanta, datorita faptului ca, pe baza depozitelor existente in "Grota Mare" (unul dintre ultimele sectoare ale pesterii), au putut fi stabilite fazele glaciare din Muntii Bucegi (Valeria Velcea, 1961).

Cheile, precum si Pestera Ialomitei sunt incluse in cadrul unei importante rezervatii naturale din Muntii Bucegi - Horoabei-Ursilor. Cu toate acestea, obiectivele mentionate, unice, sunt vulnerabile. Valorificarea spatiului montan inseamna dezvoltare