Tratatul de la Lisabona

Domeniu: Turism

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 24 în total

Cuvinte : 5388

Mărime: 42.61KB (arhivat)

Publicat de: Sorin Scarlat

Puncte necesare: 11

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I 4
CADRUL ECOONOMICO-POLITIC - O UNIUNE PENTRU SECOLUL XXI 4
1.1. Necesitatea unui nou tratat 6
1.2 Obiectivele şi valorile UE 7
CAPITOLUL II 8
DISPOZIŢII CHEIE ALE TRATATULUI DE LA LISABONA 8
2.1. O mai mare democraţie, o mai mare deschidere. 8
2.2. Un proces decizional mai rapid şi mai eficient. 9
2.3. Modernizarea instituţiilor UE 9
2.4. Politica economică 10
2.5. Uniunea Europeană la nivel mondial 10
2.6. Securitate şi apărare 11
2.7. Justiţie şi criminalitate 12
2.8. Politica socială 13
2.9. Noi sfere de cooperare 13
2.10. Drepturile omului 14
CAPITOLUL III 16
DETALII DESPRE SCHIMBĂRILE INSTITUŢIONALE 16
3.1. Parlamentul european 16
3.2. Consiliul european 16
3.3. Consiliul 17
3.4 Comisia Europeană 18
3.5. Alte dispoziţii 19
3.6. Puteri noi pentru parlamentele naţionale 20
3.7. Termeni tehnici -temei juridic 20
3.8. Vot cu majoritate calificată, dublă majoritate 21
3.9. Cooperare consolidată 21
3.10. Subsidiaritate, proporţionalitate 22
3.11. Procedură de codecizie („procedură legislativă ordinară”) 22
CONCLUZII 23
BIBLIOGRAFIE 24

Extras din referat

INTRODUCERE

Inevitabil, tratatul de la Lisabona este un document foarte lung – peste 300 de pagini în forma sa consolidată, incluzând anexele şi protocoalele. Acesta include numeroase dispoziţii din tratatele UE anterioare, modificate şi actualizate.

În cadrul acestui referat am atras atenţia în special asupra noilor elemente din tratatul de la Lisabona, elemente ale căror modificările esenţiale sunt redate în cele ce urmează, dar înainte cred că este important să arătăm drumul până la Lisabona parcurs de acest tratat.

Astfel, tratatul de la Lisabona a fost convenit după 6 ani de discuţii între statele membre pe tema reformelor care erau necesare pentru a face faţă provocărilor secolului al xxi-lea.

1952: tratatul de la Paris de instituire a comunităţii europene a cărbunelui şi oţelului;

1957: tratatele de la Roma de instituire a comunităţii economice europene şi a euratom;

1986: actul unic european;

1992: tratatul de la Maastricht;

1997: tratatul de la Amsterdam;

2001: tratatul de la Nisa;

29 octombrie 2004: Tratatul de instituire a unei constituţii pentru Europa semnat de statele membre la Roma;

Mai-iunie 2005: Franţa şi ţările de jos resping tratatul prin referendum

13 decembrie 2007: semnarea Tratatului de la Lisabona de către cele 27 de state membre;

2007-mai 2009: Tratatul de la Lisabona obţine aprobare parlamentară în 26 din cele 27 de state membre;

12 iunie 2008: în urma referendumului din Irlanda nu este obţinută majoritatea în favoarea ratificării;

19 iunie 2009: consiliul european a confirmat că, în continuare, comisia Europeană va include un cetăţean din fiecare stat membru. Şefii de stat sau de guvern au convenit asupra unor garanţii cu caracter obligatoriu cu privire la domeniile specifice identificate de autorităţile irlandeze în materie de fiscalitate, dreptul la viaţă, educaţie şi familie şi politica tradiţională de neutralitate militară a irlandei, garanţii care vor fi încorporate prin intermediul unui protocol în tratatele UE după intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona. Este, de asemenea, adoptată o declaraţie solemnă privind importanţa drepturilor lucrătorilor şi a serviciilor publice.

2 octombrie 2009: al doilea referendum în Irlanda.

În ţara noastră tratatul a fost ratificat în data de 04.02.2008, în urma aprobării prin votul parlamentului.

CAPITOLUL I

CADRUL ECOONOMICO-POLITIC - O UNIUNE PENTRU SECOLUL XXI

După decenii de război cu costul a milioane de vieţi, înfiinţarea uniunii europene a marcat începutul unei noi ere în care ţările europene îşi rezolvă problemele la masa discuţiilor şi nu pe câmpul de luptă.

În prezent, membrii UE se bucură de un mare număr de beneficii. Normele existente au fost însă concepute pentru o uniune mult mai mică, o uniune care nu se vedea nevoită să se confrunte cu provocări globale cum ar fi schimbările climatice, o recesiune mondială sau criminalitatea transfrontalieră internaţională. UE are potenţialul şi angajamentul de a se lupta cu aceste probleme, dar poate face acest lucru doar îmbunătăţindu-şi modul în care funcţionează.