Dezvoltarea economica a unei tari, a economiei mondiale in general, sunt de neconceput fara transporturi. Ele asigura buna desfasurare a productiei in industrie si agricultura, circulatia bunurilor materiale, a oamenilor si a informatiei. Transporturile faciliteaza legaturile intre regiunile cu materii prime si cele in care se prelucreaza, precum si desfacerea si redistribuirea produselor in centre corespunzatoare, circulatia oamenilor, apropierea intre asezari umane, intre tari, continente. Prin diversitate, nivel tehnic, viteza, intensitate fluxurilor transporturile caracterizeaza, de regula, zonele dezvoltate economic, tarile puternic industrializate.
In secolul XX, cand dezvoltarea economica, aflata pe diferite nivele de complexitate, valorifica fara precedent materiile prime, rolul transporturilor a crescut considerabil. Prin intermediul lor se fac schimburi permanente de materii prime, produse si bunuri in general, intre diversele zone ale unei tari, intre tari aflate pe acelasi continent sau la mari distante pe alte continente. Tot caile de comunicatii sunt cele care asigura deplasarea oamenilor intre locuinta si locul de munca, in zonele de recreere, in scopuri turistice etc.
In secolul XX dezvoltarea transporturilor a continuat prin construirea unor cai ferate, in special in zonele izolate din Africa si Asia, prin medernizarea unor trasee, care au fost dublate si electrificate, construirea unor linii speciale pentru trenurile de mare viteza dupa noi concepte tehnologice (monorai, perna de aer etc.). Totodata a fost introdusa comanda si semnalizarea automata a circulatiei, ceea ce a permis o sporire considerabila a traficului si cresterea sigurantei in transport. Printre tarile ce pot fi considerate cu mari succese in acest domeniu se afla: Franta, Japonia, Germania, Elvetia, Italia, S.U.A, C.S.I. s.a.
In domeniul cailor rutiere s-a construit o retea mondiala de sosele s-a modernizat o mare parte a drumurilor, s-au construit autostrazi si reteaua acestora continua sa creasca, mai ales in S.U.A si tarile vest-europene. Tot acum s-a cristalizat reteaua de transporturi aeriene, de telecomunicatii transportul urban electric, inclusiv cel subteran (metroul), reteaua de conducte de petrol si gaza naturale, a liniilor de inalta tensiune etc. Sistemele de transporturi navale interioare trec printr-o faza de modernizare (dragarea albiilor, semnalizare etc.) de constructii hidrotehnice sisteme de ecluze si canale ce asigura posibilitatea folosirii unor cai navigabile mult in interiorul uscatului (sistemul Marilor Lacuri - St.Lawrence , incheiat in 1959, Volga-Don, Rhin-Dunare s.a).
Un accent deosebit s-a pus pe imbunatatirea mijloacelor de transport, in mod aparte in privinta cresterii vitezei si a volumului. Rezultatele sunt spectaculoase: viteza automobilelor a crescut de la 15-25 Km/h la 200-300 km/h in mod frecvent si la peste 300 km/h, in cazul trenurilor de mare viteza. In aviatie au fost batute toate recordurile de viteza, aeronavele de pasageri circuland cu 1000 km/h, iar cele supersonice cu 2000 km/h.
Sporirea vitezei a fost corelata cu cresterea capacitatii, cele mai spectaculoase rezultate fiind obtinute in transportul maritim, in care, dupa anul 1956, a fost deschisa era supertancurilor, inaugurata de constructorii japonezi. Astazi multe santiere din lume construiesc nave de 150 000 tdw si mai mult (de fapt pana la 500 000 tdw si chiar peste), desi se remarca o limitare a tonajului legata de pericolele de accidente la tancuri petroliere (ca urmari dezastroase in poluarea marilor), de dificultatile de
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
