Studiu de caz. satul turistic Bran

INTRODUCERE

Pe baza experienţei internaţionale şi a practicilor întâlnite în ultimii ani, în Ro¬mâ¬nia sunt considerate ca favorabile dezvoltării turismului zonele montane, li¬to¬ralul şi Delta Du¬¬nării, iar prin acţiunile desfăşurate de asociaţiile ce au ca obiect de ac¬ti¬vi¬ta¬te turismul ru¬ral şi agroturismul, numărul zonelor şi localităţilor rurale atrase în cir¬cu¬itul turistic a cres¬¬cut.

După 1990, odată cu înţelegerea importanţei turismului rural şi agrotu¬ris¬mu¬lui şi co¬¬res¬pun-zător cu elaborarea unor reglementări legate de dezvoltarea acestora, pri¬¬mele gos¬¬¬po¬dării omo¬logate au fost în zona Moeciu – Bran – Rucăr. În acest con¬text, stu¬die¬rea experienţei satului turistic Bran este în măsură să ofe¬re elemente de re¬¬ferinţă pentru dez¬¬voltarea în această direcţie a altor localităţi şi pen¬tru pro¬mo¬va¬rea tu¬¬rismului rural pe pia¬¬ţa internaţională.

1. Prezentarea generală a zonei Rucăr - Bran

Branul este poarta naturală deschisă la trecerea din Transilvania în Mun¬te¬nia şi cu¬loarul dintre Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, învecinându-se cu Ţara Bârsei în nord şi no¬rd-est, la sud şi sud-est cu Dâmboviţa şi Valea Prahovei. Din punct de ve¬de¬re al ca¬dru¬lui natural, zona se prezintă ca o depresiune înaltă între 800 – 1.000 m cu ori¬en¬ta¬re NE-SV ce este delimitată de valea râului Bărsa, Munţii Piatra Craiului (cu vârfuri de pes¬te 2.000 m – Vârful Omu 2239 m).

Depresiunea este o platformă cu structuri de conglomerate şi calcar în no¬rd, for¬me carstice în sud, întinzându-se către bazine la Dragoslavele, despăr¬ţi¬te de pa¬sul Giu¬la¬va (1290 m). În zonă zonă se remarcă un contrast între plaiurile pre¬lungi şi văile pu¬ternic adâncite de forme carstice: chei (Valea Rudăriţei, Valea Che¬ii), so¬ho¬doale, la¬pie¬zuri (Giuvala, Fundăţica), ponoare, izbucuri (Rudăriţa, Fu¬n-dăţica), do¬li¬ne (Fundata), polii (Obârşia văii Izvorului), peşteri (peştera Li¬li¬e¬ci¬lor), etc.

Localitatea Bran se află în partea de SV a judeţului Braşov, la intrarea în culoarul Rucăr-Bran şi are altitudini cuprinse între 700-900 m. Branul se află la o distanţă de 27 km de Braşov pe DN 73; 109 km de Piteşti; 57 km de Câmpulung; 179 km de Bucureşti pe drumul european E60. Accesul pe cale ferată se face fo¬lo¬si¬nd re¬ţea¬ua Bucureşti-Braşov (166 km) şi Braşov-Zărneşti (cca. 30 km).

Comuna Bran, atestată pentru prima dată în 1367, este specifică satului montan românesc şi este formată din 5 sate: Poarta, Predeluţ, Sohodol, Şimon, având centrul comunal în satul omonim.

Această regiune are o climă temperată de depresiune intramontană cu veri r㬬co¬roa¬se şi ierni reci. Temperatura medie anuală este de 5°C, iar în zonele ve¬cine se în¬re¬gis¬trează valori cuprinse între 4°C (Rucăr), 7°C (Braşov), 8°C (Câm¬pu¬lung). În lu¬¬na iulie, care este cea mai călduroasă din an, temperatura ajunge la 25-27°C, iar în luna ianuarie tem¬peratura variază între -10 şi -15°C. Zona Bran es¬te bogată în pre¬¬¬cipitaţii, numărul me¬diu al zilelor ploioase fiind de 120 zile/an. În sezonul rece, nu¬¬-mărul mediu de zile cu nin¬soare este de 60 zile¬/¬a¬n, iar grosimea stratului de ză¬pa¬¬dă este de 40-50 cm (propice pra¬cticării spor¬tu¬ri¬lor de iarnă). Vânturile pre¬do¬mi¬na¬n¬¬te în zonă au o viteză de 3-5 m/s.

Din analiza acestor factori climatici reiese amplitudinea termică redusă, adă¬po¬st de vân¬turi puternice, strat de zăpadă bogat şi îndelungat, ceea ce arată că ace¬a¬stă zonă are va¬lenţe turistice deosebite.

Reţeaua morfo-hidrografică din regiune este desfăşurată conform ori¬en¬tă¬rii re¬lie¬fului către bazinul Transilvaniei şi spre Câmpia Română. Există ape de adân¬ci¬me şi de suprafaţă. Apele de adâncime reprezentate de izvoarele aflate la con¬tactul dintre munţi şi culoarul Rucăr-Bran, ele fiind slab mineralizate şi cu o po¬tabilitate bu¬nă. În ca¬drul apelor de suprafaţă, culoarul Rucăr-Bran-Dragos¬la¬ve¬le, are rol de cum¬pă¬nă de ape între bazinul muntean şi cel transilvan. Sunt două râuri colectoare: Bâr¬sa – în sectorul nordic şi Dâmboviţa în sud.