Spania

1. FORMAREA SI EVOLUTIA STATULUI:

Poziţia privilegiată a spaţiului spaniol dintre Atlantic şi Marea Mediterană a dat prilejul marilor puteri ale vremii să o cucerească rând pe rând ori de câte ori li se ivea ocazia. Astfel în mileniul I, celţii au invadat acest teritoriu locuit de iberici şi, prin contopirea celor două naţii, a rezultat populaţia celtiberică. În tot acest timp teritoriul a fost mai întâi colonizat de către fenicieni şi greci. Roma anexează Spania marelui Imperiu Roman şi o transformă în provincia Hispania. Pentru o scurtă perioadă Hispania devine centrul cultural al imperiului în care se dezvoltă creştinismul. Între 568-586 are loc invazia vizigoţilor, ceea ce înseamnă sfârşitul Imperiului Roman în Spania. În 1479, Aragonul se uneşte cu Castilia şi se formează regatul Spaniei. În sec XIII-XIV, Spania cucereşte Insulele Baleare, Sicilia, Sardinia, devenind o mare putere continentală şi maritimă. La sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului XVI, Spania este, alături de Portugalia, principalul promotor al descoperirilor geografice, punând bazele unui întins imperiu colonial.

Între 1810-1826 are loc emanciparea coloniilor din America Latină. În sec XIX au loc o serie de războaie, în urma cărora Spania are de suferit. Din războiul hispano-american din 1898, Spania rămâne fără Cuba, Puerto Rico, Filipine şi insula Guam, cedându-le SUA. În Spania, în 1931 au loc alegeri şi Spania devine republică, iar la putere vin liberalii care introduc votul universal, separă puterea de stat şi secularizează averile mănăstireşti. Spania a rămas neutră în timpul şi celui de al doilea război mondial, dar a suferit în urma unui devastator război civil. Trecerea la democraţie după moartea dictatorului Francisco Franco în 1975 şi modernizarea economică rapidă au pus Spania într-o lumină bună, iar în 1986 a intrat în U.E.

Simboluri naţionale:

Imnul: La Marcha Real („Marşul regal”). Imnul naţional spaniol este unul dintre cele mai vechi din Europa. A apărut pentru prima dată în 1761 cu titlul Marcha Granadera, dar fără autor. În 1770, a fost declarat de Carlos al II-lea al Spaniei, imn naţional.

Drapelul: În conformitate cu articolul 4.1 al Constituţiei Spaniole din 1978, drapelul naţional spaniol e format din trei benzi orizontale, de culoare roşie, galbenă şi respectiv roşie, banda galbenă fiind de două ori mai mare decât cele roşii. În centru pe verticală şi deplasată puţin spre lance din punct de vedere al orizontalei se află stema Spaniei.

Deviza: Plus ultra

Ziua Naţională: 12 octombrie, Ziua Hispanităţii

2. COORDONATE FIZICO-GEOGRAFICE:

2.1. Suprafaţa ţării:

Spania are o suprafaţă totală de 504,782 km dintre care 499,542 km reprezintă uscat iar apa 5,240 km .

2.2. Structura administrativ teritorială:

Se situează în extremitatea vestică a Europei, între Portugalia şi Franţa, fiind marginită de Marea Mediteraneană, Oceanul Nord Atlantic şi Munţii Pirinei. Cuprinde 83% din Peninsula Iberica, Insulele Balneare din Mediteraneana şi Canare din Atlantic. Lungimea graniţelor măsoară 1 917,8 km.

2.3. Configuraţie teritorială:

Teritoriul este structurat în 8 areale, suprapuse în parte provinciilor istorice, existând 17 comunităţi autonome: Andalusia, Aragon, Asturias, Insulele Balneare, Ţara Bascilor, Insulele Canare, Cantabria, Castlia-La Mancha, Castilia-Leon, Catalonia, Extremadura, Galicia, La Rioja, Madrid, Murcia, Navarra şi Valencia.

Teritoriul este dominat de platouri înalte şi de lanţuri muntoase.

2.4. Climat:

- Continental-uscată în Meseta Central,

- Atlantica în NV,

- Mediteraneană în S şi E.

2.5. Resurse naturale şi geografice:

• diferite tipuri de cărbuni;

• minereuri de fier, de mangan, de cupru şi de staniu;

• polimetale, bauxită, volfram, uraniu şi mercur (fiind în primele patru ţări din lume din punct de vedere al acestor zăcăminte);

• fosforite, sare şi săruri de potasiu (concentrate în special în regiunea Granada şi nordul Spaniei).

Categoriile de teren ale Spaniei se impart in : agricol 20615000 ha (40,7%), pasuni 9563000 ha (19%), paduri 13813000 ha (27,4%).

Dacă la sfârşitul anilor ’70 Spania era considerată o ţară agrar-industrială, marea proprietate funcciară deţinând ponderea principală în structura proprietaţii agricole, după moartea dictatorului Francisco Franco şi instaurarea pe tron a regelui Juan Carlos al II-lea, Spania a intrat într-o nouă etapă a dezvoltării sale, parcurgând aât etapele democratizării vieţii politice, cât şi pe cele ale dezvoltării industriale, mai alea după aderarea la Uniunea Europeană.

Producţiile agricole reprezintă o sursă de export importantă pentru economia spaniolă, cele mai extinse fiind cele de grâu, orz şi ovăz (în zona centrală), de porumb şi orez (în nordul şi sudul ţării). De asemenea, deosebit de dezvoltată este cultura de legume, zarzavaturi şi măsline (locul II în lume în producţia de măsline), de bumbac, tutun, sfeclă de zahăr, plante citrice şi, nu în ultimul rând, viticultura (cu renumitele vinuri de Xeres, Malaga, Alicante etc).

Sectorul zootehnic este deosebit de bine reprezentat în economia spaniolă, în special prin creşterea şi exportul de ovine, cornute mari şi porcine (Galicia, Catalunia şi Estremadura). Totodată, o dezvoltare impresionantă a cunoscut-o pescuitul, fapt care a condus şi la neînţelegeri puternice cu celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Principalele ramuri industriale sunt:

• industria extractivă şi industria uşoară (ţesături de bumbac, lână mătase);

• industria siderurgică (la Bilbao, Sagunto etc.)

• industria constructoare de maşini, în special de automobile, tractoare locomotive, avioane şi nave (Concernele CATERPILLAR, SEAT şi VOLKSWAGEN);

• industria metalurgiei neferoase (cupru,plumb, zinc, aluminiu);

• industria chimică.

Industria alimentara produce:

• vinuri;

• ulei de masline;

• conserve de fructe, legume si peste;

• gama variata de produse de carne si derivate.

Companiile spaniole exporta toata gama de produse industriale si alimentare, in statele membre si asociate Uniunii Europene, im America Latina si S.U.A.