Resurse și destinații turistice - Tunisia

Mediul natural

Relieful – este variat şi spectaculos. În nord, coastele Mediteranei se pierd rapid în interiorul lanţului muntos care începe la vest cu pădurile de plută de la Ain Draham şi se termină cu lacurile gemene de la Bizerta şi Ichkeul. Centrul Tunisiei este predominant de stepa, cu altitudini de până la 500 de metri, bogat în ruine romane şi mărginit la vest de Jebel Chambi, din Munţii Tebessa, cel mai înalt vârf muntos al Tunisiei (1520 m). Mergând spre est, se găsesc plantaţii nesfârşite de măslini. Un lanţ de dealuri aride din Metlaoui până la Maknassy fac un ultim front în faţa deşertului. În est se întâlneşte şi un mănunchi de insule, dintre care cea mai cunoscută turistic este Jerba. În Sud, este dominată de ultimele formţiuni ale podişurilor tabulare sahariene, traversate pe direcţia N-S de Munţii Sassour (altitudinea medie e de 600 metri). Ţărmul este abrupt si stâncos în nord, până la Capul Bon, jos şi nisipos, formând golfuri adânci în est. Sahara tunisiană începe cu choturi - lacuri sărate pe jumătate secate, care sunt adevărate spectacole în timpul verii. Amestecul de sare şi nisip continuă pe uscat mulţi kilometri, formând o crustă tare care oferă nişte reflexii ireale în lumina soarelui. Chott el Derid este cel mai mare lac sărat secat din nordul Africii, măsurând aproximativ 4600 km² şi a fost format o dată cu retragerea Mării Mediterane. Imediat în apropierea choturilor încep oazele, imaginea exotică a palmierilor, a cămilelor şi a izvoarelor de apă.

Clima – o climă aridă în sud, care devine mai umedă spre nord apropiindu-se de ţărmul mării, ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinţi şi ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud dominǎ o climă tipică deşertului. Temperatura medie este în ianuarie 10° C iar în august 26° C. În sudul munţilor Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puţine precipitaţii, temperaturile atingând 45° C. Diferenţele cele mai mari de temperatură sunt în zona Saharei vara cu 50° C, iar iarna atingând temperatura de îngheţ. Dinspre Sahara bate vântul Şiroco (Scirocco) un curent de aer uscat şi fierbinte. Precipitaţiile anuale în nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în munţi, iar în sud sunt 200 mm pe an.

Relatii termice şi hidrologice medii în Tunisia

Temperatura la răsăritul soarelui Temperatura după amiază Precipitaţii (inch) Umiditatea relativă (%)

Ianuarie 6° 16° 7 66

Februarie 8° 17° 7 66

Martie 9° 19° 8 66

Aprilie 11° 21° 6 66

Mai 15° 24° 6 66

Iunie 19° 28° 2 66

Iulie 21° 31° 1 66

August 22° 31° 1 66

Septembrie 21° 29° 3 66

Oktombrie 17° 25° 6 69

Noiembrie 11° 20° 7 66.5

Decembrie 8° 17° 8 66.5

Numărul zilelor ploioase este în medie de la 40 până la 60 anual. Ninsoarea rămâne un fenomen destul de rar, ea manifestându-se cu precădere în nord şi mai ales în zonele montane (Ain Draham).

Desigur, într-o ţară călduroasă, marea este o adevărată binefacere. Dincolo de avantajele economice, ea înseamnă factorul determinant pentru stabilitrea climei în localităţile riverane, de-a lungul celor 1200 de km, astfel temperatura apei în cele 12 luni ale anului sunt:

Ianuarie 14 C Iulie 23 C

Februarie 13 C August 25 C

Martie 14 C Septembrie 26 C

Aprilie 15 C Octombrie 23 C

Mai 18 C Noiembrie 16 C

Iunie 21 C Decembrie 11 C

Vara cădurile devin aproape insuportabile pentru cei veniţi din ţări temperate. Zilnic, ambulanţa transportă spre spitale oameni cu insolaţii grave, care s-au pus imprudent la soare. Băştinaşii au învăţat să se apere, adăpostindu-se în ceasurile dogoritoare ale amiezii la umbra măslinilor, purtând pălării de paie sau fesuri de pâslă roşie, îmbrăcându-se de preferinţă în haine albe. Ziarele tunisiene de limbă franceză şi-au facut obiceiul de a publica cu regularitate articole speciale pentru stăini despre pericolele pe care le prezintă insolaţia gravă şi deshidratarea.

Pentru combaterea setei în zilele de arşiţă, tunisienii nu recurg la băuturi reci, preferând ceaiul călduţ de mentă sau sucurile citrice. Locuinţele lor folosesc multa piatră în construcţii, iar duşumelele de scândură sânt înlocuite cu pământ bătătorit sau ciment.

Natura Tunisiei – flora, relieful, cît şi vegetaţia - este surprinzător de bogată şi de variată. În reginile de nord ale ţării sunt văi înverzite, munţi înalţi şi păduri dese. Zona centrală este ocupată de stepe şi câmpii fertile, în timp ce la sud se află întinderile pustii de nisip ale deşertului, înălţimi aride şi lipsite de vegetaţie, ca şi spectaculoasele lacuri sărate înconjurate de pustietăţi. Diversitatea formelor de relief a dat daştere unei flore deosebit de variate. În zonele montane din nord cresc păduri alcătuite mai ales din stejari de plută. Coastele munţilor Dorsale Tunisienne (prelungire a Atlasului Saharian) sunt acoperite mai ales de păduri de pin şi de iarbă neagră. Zonele joase sunt foarte propice pentru creşterea pomilor fructiferi, dintre care cei mai răspândiţi sunt portocalii, lămâii, mandarinii şi migdalii, smochinii, rodiile, piersicii, caişii şi duzii. În aceste regiuni se cultivă, de asemenea, căpşuni şi pepeni, cereale, sfeclă de zahăr, leguminoase, viţă-de-vie, ca şi diferite plante aromatice, cum ar fi cimbrul, dafinul, menta sau rozmarinul.