Relații Publice în Turism

Noţiuni despre comunicare şi relatii publice

Comunicarea este o etapă a procesului de relaţii publice,cea mai vizibilă,cea mai spectaculoasă şi, dacă este abordată intr-o manieră profesionistă reprezintă un moment cheie pentrul succesul intregului proces.Trebuie sa accentuăm inca de la inceput că,in relatii publice comunicarea reprezintă punerea in practica a unei decizii manageriale.Specialiştii in relaţii publice sunt,adeseori, tentaţi sa considere ca a comunica,oricand şi oriunde,reprezinta,in sine,o garanţie a succesului.

Prin comunicare in general si prin comunicare in relaţii publice stabilim definitii ale raporturilor noastre cu realitatea exterioară si cu ceilalţi actori din mediul social,negociind permanent ceea ce este acceptabil sau inacceptabil din punc de vedere moral social şi politic etc.

Fundamentarea Relaţiilor Publice ca sţiinta comunicationala poate fi plasată in a doua jumatate a secolului al XX-lea,moment in care,cel puţin in S.U.A.,Relatiile Publice sunt introduse si ca disciplina academică.Pana la cristalizarea Relatiilor Publice ca stiinţă,exista conditii ce favorizează sau limitează aparitia lor.Ivy Lee incearca sa introduca Relatiile Publice ca practica publică si corporativă,dar stiinţa Relaţiilor Publice i se datorează lui Edward Bernays,ale carui doua cărţi-Cristalizarea opiniei publice (1923) si Ingineria-consensului (1955) lansează Relaţiile Publice ca disciplină socială,avand ca obiect de studiu construirea opiniei publice.Lui Rex Harlow i se datoreaza impunerea Relaţiilor Publice ca disciplină academică,primului curs la Universitatea Standford debutând in 1939.Tot el fundamentează,in acelasi an Societatea Americana de Relaţii Publice,iar 1952 lansează primul jurnal specializat in Relatii Publice-Social Science Reporter.

Disciplina ajunge sa fie adoptată in Europa abia in perioada postbelică.Cel considerat a fi ,,parintele” introducerii Relatiilor Publice franceze,Louis Matrat,a considerat practica Relaţiilor Publice o practică de tip managerial si corporativ,urmand in deaproape elementele de Relatii Publice nord-americane.

Relaţiile Publice sunt o invenţie a economiei de piata si se gasesc in plina dezvoltare in orice economie post-industrială.In literatura de specialitate apare,uneori,indeea că Relatiile Publice reprezinta o practică veche decând lumea.In sensul lor cel mai general Relaţiile Publice sunt la fel de vechi ca si civilizaţie,deoarece la baza lor se afla efortul de a convinge.Persuasiunea este forta conducatoare a relaţiilor publice si multe dintre tacticile pe care le folosesc practicieni de azi ai relaţiilor publice au fost folosite şi de conducatorii societatii timp de mi de ani.

Relaţiile Publice reprezintă managementul imaginii si reputaţiei unei organizatii.Ele sunt iniţiate si conduse de catre organizaţii, ca urmare a presiunilor pe care le exercita concurenţa si a dezvoltari conştiintei civice a indivizilor.Departamentele de Relaţii Publice nu reprezintă un lux inutil,chiar dacă astazi,in Romania incă mai avem impresia uneori că unul sau altul dintre purtatorii de cuvant,cei mai vizibili reprezentanti ai departamentului de Relatii Publice sunt ţinuti in posturi numai pentru ca este de bon ton sa ai un asemenea personaj in oraganizaţie.De fapt,multe dintre organizatiile mari stiu ca un departament de Relatii Publice este foarte costisitor,dar,totodată este si foarte necesar fie ca acestea au obiective economice(organizati de tip profit) sau non-economice(non-profit).Pentru a rezuma,se poate spune ca necesitatea unui departamnet de Relatii Publice este cu atat mai acut resimtită cu cat dependeta organizaţiei de mediul (mai degrabă in sens

social decat in cel ecologic) in care se desfasoara activitatea este mai mare.

Istoria turismului

Turismul,asa cum se prezintă astazi,nu cunoaste o istorie foarte lungă,inceputurile acestuia situndu-se in preajma secolului al XVIII-lea in cartea ,,Omul secolului XX” la partea ,,Turistul” se face o scurtă trecere a anumitor perioade,etape care marcheaza această istorie.

Pelerinajele,calatoriile la Bai,perioadele de formare in strainatate a practicii tinerilor ,,din lumea bună”,statiunile balneare care au aparut pe fundalul unor evolutii spiritual filozofice,politic statale si organizatoric tehnice.

Secolul al XIX-lea aduce cateva inovaţii esenţiale in acest domeniu:ghidul turistic,calea ferată,concediul platit,calatoriile in grup etc.

In perioada interbelică a secolului XX concediul platit scade ca volum in toate ţarile,concomitent conturandu-se turismul social.

In 1936 se remarcă faptul ca in Constituţia Uniunii Sovietice este trecut dreptul la concediu.In 1948 apar referinte in cartea ,,Drepturile Omului” cu privere cu dreptul la concediu.Anii 60 aduc o explozie a turismului de masă,iar concediul devine un bun de consum.

Turistul,ca personaj emblematic,,,vagabondul”ca un alter-ego al sau sub metafore ataşate lumii post-moderne.

Tristul adevar pe care multi l-au uitat este faptul ca globalizarea presupune libera circulatie,mai ales a capitalului global si nu al oamenilor,majoritaţii indivizilor de pe glob nu ii revine decat acel timp privilegiat pentru vacanţa care ia forma unei perioade de doua sau trei saptamani intr-un an.

Forme de turism

Turismul modern nascut la sfarşitul secolului XIX,odată cu dezvoltarea civilizatiei industriale,a cunoscut o crestere deosebita in zilele noastre cand a devenit turism de masa.Astfel de la 25 milioane de calătorii internaţionale,in anul 1950 s-a ajuns in anul 2003 la peste 700 milioane de calatorii,preconizându-se ca in 2010 sa fie depasită cifra de un miliard de calatorii.

Această explozie turistică,implica o reorientare a politicii de planificare,dezvoltare si amenajare turistică,a teritoriului din toata lumea,care constituie destinatie turistica.