Polonia

Polonia este o țară din Europa Centrală, care se învecinează cu Germania la vest, cu Cehia și Slovacia la sud, cu Ucraina și Belarus la est și cu Lituania, Rusia și Marea Baltică la nord.

Întreaga suprafață a Poloniei este de 312.679 km², situând acest stat pe poziția 70 în lume din punct de vedere al suprafeței.

Polonia are o populație de 38,5 milioane de locuitori, concentrați, în principal, în orașe și municipii mai mari, precum capitala istorică - Cracovia, și cea actuală - Varșovia.

Este o republică compusă din șaisprezece voievodate.

Polonia este membră a NATO, ONU, OECD, Organizației Mondiale a Comerțului și a Uniunii Europene.

Originea numelui Polska rămâne incertă, dar există o ipoteză foarte verosimilă, care afirmă că acest toponim este derivat din cuvântul pole (din slava veche *polje) însemnând câmp. O părere că numele statului nu vine direct de la pole, ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic, polani, deși este foarte recunoscută, a fost recent pusă la îndoială de către unii istorici.

Stema Poloniei constă dintr-o acvilă albă amplasată pe fondul roșu care formează scutul. Acvila este orientată spre dreapta sa, este încoronată și are ghiarele și ciocul aurii. Culorile alb și roșu sunt reprezentate și pe drapelul Poloniei.

Drapelul Poloniei constă din două benzi orizontale egale ca lățime, cea de deasupra fiind albă și cea de dedesubt roșie. Cele două culori sunt definite în Constituția Poloniei drept culori naționale.

Albul și roșul au fost adoptate oficial drept culori naționale în 1831.

2 variante ale drapelului

Organizațiile obligate prin lege să arboreze drapelul național fără stemă pe clădirea oficială sunt: Sejmul (camera inferioară a parlamentului); Senatul; Președintele Poloniei; Consiliul de Miniștri (Guvernul) și președintele consiliului de miniștri (primul ministru); legislativele locale - doar în timpul sesiunilor; alte organe locale și guvernamentale - doar în zilele de sărbătoare națională.

Drapelul cu stemă trebuie arborat doar: deasupra sau în fața ambasadelor, consulatelor și altor misiuni diplomatice ale Poloniei în străinătate, precum și la reședințele consulilor și ambasadorilor Poloniei și pe vehiculele acestora; la aerporturile și heliporturile civile; pe avioanele civile - doar în timpul zborurilor internaționale; pe clădirile autorităților portuare;

Polonia nu are o deviză statală oficială, declarată în constituție sau în altă lege. Totuși există câteva lozinci care apar pe drapele, bandiere și alte simboluri ale statului:

Bóg, Honor, Ojczyzna - Dumnezeu, Onoare, Patrie - a apărut în secolul al XVI-lea sau al XVII-lea. Aceasta deviză este în mod tradițional asociată cu patriotismul polonez. A apărut pentru prima dată pe bandiere militare poloneze în timpul celei de-a doua Republici Poloneze în 1919. Încă este foarte populară pe drapele.

Za naszą i waszą wolność - Pentru libertatea noastră și a voastră - a apărut pe bandiere în timpul Revoltei din noiembrie și a fost văzută pentru prima dată la 25 ianuarie 1831. A fost folosită foarte frecvent de unitățile militare poloneze care au luptat pentru independența altor națiuni.

Pro Fide, Lege et Rege - Pentru credință, lege și rege - deviza veche a uniunii statale polono-lituaniane încă poate fi văzută pe ornamentațiile clădirilor și pe decorații militare. A rămas și ca deviza Ordinului Acvilei Albe și a monarhiștilor polonezi.

Istoria Poloniei își are rădăcinile în sosirea slavilor, care au dat semnalul începutului colonizării permanente și dezvoltării istorice pe teritoriul actual al Poloniei. În timpul dinastiei Piaștilor a fost adoptat creștinismul în 966 și s-a creat o monarhie tipică pentru Evul Mediu european. Perioada dinastiei Jagiellone a adus strângerea legăturilor cu Marele Ducat al Lituaniei, dezvoltare culturală și extindere teritorială, culminând cu formarea Uniunii Polono-Lituaniene în 1569.

În faza sa inițială, Uniunea constituia o continuare a prosperității jagiellone. De la jumătatea secolului al XVII-lea, marele stat a intrat într-o perioadă de declin produsă de războaiele devastatoare și de către deteriorarea sistemului de guvernare. S-au introdus semnificative reforme interne la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar procesului de reformă nu i s-a permis să avanseze, iar Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Austria Habsburgică, printr-o serie de invazii și împărțiri în 1795 au pus capăt existenței Uniunii.