Piața Turistică a Franței

Nume oficial: Republica Franceză;

Situarea: in Vestul Europei;

Vecini: Mărginită la nord de Canalul Englezesc, la nord-est de Belgia şi Luxembourg, la est de Germania, Elveţia şi Italia, la sud de Marea Mediterană, la sud-est de Spania şi Andorra, iar la vest de Oceanul Atlantic;

Suprafaţa: 674.843 km² (incluzând şi insula Corsica);

Populaţia: 62.662.842 loc.;

Densitatea populaţiei: 92,86 loc./km²;

Sărbătoarea naţională: 14 Iulie (aniversarea Căderii Bastiliei- 1789);

Limba oficială: franceza;

Sistem politic: Republică

- Preşedinte: Nicolas Sarkozy

- Prim-Ministru: François Fillon

Moneda: 1 Franc francez = 100 Centimes; Franţa este una dintre cele 11 ţări din Uniunea Europeană care a lansat moneda Euro la 1 ianuarie 1999, aceasta substituind Francul Francez la începutul anului 2002;

Capitala: Paris, numit şi „Marele Paris”;

PIB(1999): 1.373.000 mil.$ (locul 2);

PIB/loc.:23.300$ (locul 9);

Membru UE din: 25 martie 1975.

Franţa este cea mai mare ţară a Europei.

1.1. Cadrul natural

Relieful

Franţa are un relief variat: în S-E, între lacul Geneva şi Marea Mediterană, Alpii Francezi, cu văi adânci şi relif glaciar tipic (gheţari, văi custuri, lacuri glaciare), cu altitudinea sub 3000m în Alpii Maritimi şi peste 4000m în Alpii Savoniei;în S-V, la graniţa cu Spania, munţii Pirinei, semeţi, iar in E munţii mai scunzi şi mai vechi Jura şi Vosges; acestora li se adaugă regiuni colinare şi podişuri- Ardenii/Ardennes în N-E, Masivul Armorican în N-V, Masivul Central dominat de înalţimi vulcanice, în partea central sudică- precum şi bazine şi culoare depresionare şi câmpii litorale.

Bazinul parizian (Bassin parisien), în partea central-nordică, este cea mai mare unitate naturală a Franţei, cu relief tipic de cueste, depresiuni şi suprafeţe structurale în est, cu o zonă joasă, drenată de Loire şi afluenţii săi în sud şi suprafeţe din cretă acoperite de loess şi argilă în nord; Bazinul aquitanian (Bassin aquitain) în sud-vest, cu podişuri calcaroase în est şi nord (Perigord, Quercy, Charente) şi o câmpie nisipoasă (Landes de Gascogne) în vest, de-a lungul ţărmului golfului Biscaya.

Corsica –insulă a Mării Mediterane– a devenit parte integrantă a Franţei în 1768. Are o suprafaţă de 8.680 km2 şi 250.000 locuitori. Situată la 180 km în sud-estul oraşului Nisa, Corsica are un relief accidentat, mai înalt în N-V, unde înalţimea maximă ajunge la 2.710 m pe vârful Monte Cinto, iar în partea estică se află o câmpie litorală fertilă (Plaine d’Aleria). Numai în această parte, ce reprezintă 2% din suprafaţa insulei, se cultivă măslini, portocali, viţa-de-vie, restul fiind acoperită de păduri. Cel mai mare oraş, principalul port, este Bastia cu 90.000 locuitori, dar capitala tradiţională se află pe coasta sud-vestică a insulei în oraşul Ajaccio. Corsica este cea mai întinsă insulă a Franţei şi cea de-a patra ca întindere din Marea Mediterană. Geografic şi cultural este mult mai aproape de Italia decât de Franţa. Micul oraş Girolata este situat într-un golf strâmt, aparţinând vestului insulei.

Clima

Este temperată în cea mai mare parte a teritoriului, cu nuanţe oceanice tipice în vest şi tot mai estompate către est (precipitaţii 630-1.100 mm/an, temperaturi medii anuale 10-120C). Doar în sud către Marea Mediterană climatul este subtropical cu vânturi reci.

Reţeaua hidrografică

Este densă, legată printr-un sistem de canale (4.600 km) şi orientată spre Oceanul Atlantic şi spre Marea Mediterană. Există numeroase lacuri, cele mai mari fiind Leman/Geneva, Le Bourget.

Vegetaţia şi fauna

Vegetaţia Franţei este variată. Situate mai ales în munţii Alpi, Jura şi Vosges, pădurile de foioase (fag, ştejar) şi de conifere ocupă peste un sfert din teritoriul Franţei. În landele nisipoase din S-V se dezvoltă păduri de pin, iar în insula Corsica este dominant maquisul mediteranean.

Fauna este relativ bogată: păsări (flamingo, egrete, fluierari– în Camargue), urşi (în Pirinei), vulturi, marmote, ibex, mufloni (în Corsica). Capra neagra, cerbul sika (japonez), muflonul corsican trăiesc în libertate, în pădurile Franţei, dar şi în parcuri şi rezervaţii naturale.

1.2. Cadrul economic

Franţa este o ţară dezvoltată, cu o economie de piaţă stabilă. Face parte din grupul celor mai industrializate ţări ale lumii- G8. Are o industrie foarte diversificată, de înaltă tehnologie, în special în domeniul aeronauticii, producerii energiei nucleare (producerea de electricitate este asigurată 75% de către centralele nucleare). Foloseşte energia mareelor, a soarelui, hidrocentrale în Alpi, Pirinei şi Masivul Central, industria chimică, a medicamentelor, a materialului rulant, a oţelului, industria textilă, construcţiilor navale, siderurgică (Lorena), metalurgică neferoasă (aluminiu), manufactură, parfum, porţelan (vestitele porţelanuri de Sevre), sticlă şi cristaluri, îmbrăcăminte (haute couture), bijuterii.

Reprezintă o mare putere agricolă, se situează pe locul I în Europa la cereale: grâu, orz, porumb, sfeclă de zahăr şi cartofi. De asemenea, ocupă locul II pe glob la struguri şi la vinuri (se cultivă în sud Champagne Bourgogne, regiunea Bordeaux). Creşterea animalelor –bovine, porcine, ovine- ocupă o pondere peste 50% din valoarea produselor agricole. Pescuitul este dezvoltat în zona litorală a Atlanticului şi a Mării Mânecii. Resursele minerale sunt: minereu de fier (Lorena, Masivul Central), bauxită (Alpii Francezi, Pirinei), cărbune superior în Podişul Ardeni, la nord de Pirinei, gaz metan, puţin petrol, gaz metan şi cărbune.