Perspectivele Turismului Balnear în România

PERSPECTIVELE TURISMULUI

BALNEAR ÎN ROMÂNIA

România se înscrie în rândul tarilor europene cu un remarcabil fond balnear ceea

ce a facut ca turismul balnear românesc sa aiba o veche traditie si sa cunoasca o ampla

dezvoltare.

Dintre toate segmentele de turism din România, turismul balnear este singura

forma de turism care se bazeaza pe un potential permanent, de mare complexitate, practic

inepuizabil si independent de conditiile atmosferice.

În ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale si economice, turismul

balnear a devenit un segment major al pietei turistice internationale, spre care se

centreaza importante mijloace materiale si umane, cu implicare tot mai profunda a stiintei

si tehnicii, a prestarii unor servicii turistice si medicale de o factura complexa si de un

înalt nivel calitativ, chemate sa satisfaca cerintele vitale ale omului modern, determinate

de evolutia conditiilor de viata si a starii de sanatate a populatiei.

Tocmai de aceea, avantajele deosebite oferite României de importantul potential

balnear de care dispune trebuie sa se transforme într-un avantaj competitiv, care în

conditiile unei strategii adecvate sa devina unul dintre elementele cheie ale turismului

românesc.

.

Factori naturali de cura

Resursele balneoturistice reprezinta componente determinante ale ofertei

balneare, caracteristicile lor cantitative si calitative, determinând modul si nivelul de

organizare si amenajare ale structurilor necesare valorificarii lor. România dispune de un

potential balnear de exceptie caracterizat prin diversitatea factorilor naturali de cura,

valoarea lor terapeutica, rezervele importante. Acesta poate fi structurat pe mai multe

categorii: ape minerale si termominerale, lacuri terapeutice, namoluri si turbe

terapeutice, emanatii naturale de gaze terapeutice, saline, factori climaterici, plante

medicinale, aeroionizarea

Apele minerale si termominerale

Prin volumul rezervelor, apreciat de specialistii în domeniu la peste 3000 de

izvoare, calitatile terapeutice, varietatea continutului lor, acestea apele minerale si

termominerale reprezinta principalul factor natural de cura din tara noastra, de care se

leaga o parte importanta din activitatea balneoturistica a României.

Structura geologica complexa a teritoriului României a facut ca aceasta sa dispuna

de o inepuizabila rezerva de ape minerale caracterizate printr-un continut deosebit de

variat în elemente chimice si o mare complexitate si diversitate sub aspect fizico-chimic,

mineralogic, termic etc. Acestea sunt localizate în principal în arealul montan, mai ales

în aureola mofetica din împrejurimile catenei vulcanice Oas-Gutâi-Calimani, Harghita

(ape carbogazoase) (statiunile Covasna, Tusnad, Calimanesti, Caciulata, Baile

Herculane, Vatra Dornei, Slanic Moldova), apoi în cel de dealuri subcarpatice si de

podis sau la contactul acestora cu muntii (ape clorurato-sodice, bicarbonate) precum si

în zonele de câmpie (ape termominerale, bicarbonate sau de zacamânt).

Apele minerale nu poseda pâna în prezent o definitie unica, existând nuantari

diferite de la tara la tara, în functie de specificul acestora aderându-se însa prin

elementele de baza fie la conceptul latin care defineste apa minerala exclusiv prin

actiunea sa terapeutica fie la conceptul german, mult mai extins care ia în considerare si

criterii cantitative de compozitie chimica

Apa minerala si minerala terapeutica este apa subterana cu un anumit continut de

substante în solutie si cu unele proprietati fizice si chimice care o fac apta pentru cura

balneara sau valorificare alimentara.

Aceasta definitie exclude stabilirea unor limite precise pentru calitatile chimice

sau fizice ale apelor (mineralizatia totala, concentratia unor ioni, temperatura,

radioactivitatea etc.). Caracterul terapeutic de cura externa sau interna precum si cel

alimentar se definesc, pentru fiecare în parte, prin studii detaliate fizice, chimice,

farmacodinamice. Astfel, modul de folosinta nu mai poate avea un caracter empiric ci

se face prin aplicarea metodelor moderne de cercetare. S-a ajuns la aceasta solutie

deoarece în numeroase cazuri s-a constatat ca ape care nu se încadrau, de exemplu, în

limitele de mineralizare totala a apelor denumite minerale, datorita prezentei unor

microelemente sau a unor calitati fizice ofereau posibilitatea obtinerii unor rezultate bune

în tratamentul balnear.

Totusi, în scop orientativ, pentru a elimina ideea de a considera o multitudine de

ape ca minerale, Ministerul Sanatatii prin Institutul de medicina fizica, balneologie si

recuperare medicala a stabilit, în consens cu conceptia balnelogica internationala,

urmatoarele conditii pentru apele minerale (definitia si criteriile pe care trebuie sa le

îndeplineasca pentru a fi considerate ape minerale).

Se confera nomenclatura de ape minerale, apelor care provin dintr-o sursa

naturala sau forata artificial si îndeplinesc anumite criterii în ceea ce priveste

caracteristicile lor fizico-chimice, au efecte farmacodinamice asupra organismului si sunt

utilizate în scop terapeutic.

Criteriile pe care trebuie sa le îndeplineasca pentru a fi considerate ape minerale:

- existenta unei actiuni terapeutice stiintific recunoscute (criteriu pe care trebuie

sa-l îndeplineasca orice apa minerala indiferent de caracterele sale fizico-chimice)

precum si

- una dintre conditiile redate mai jos:

o mineralizare sau continut de saruri minerale dizolvate, peste 1g/l

o prezenta unor elemente chimice cu actiune farmacologica cunoscuta, în

proportii minim necesare, normate de la tara la tara în limite apropiate.

Oligoelemetele curative cunoscute sunt fierul, bromul, iodul, arseniul,

litiul, strontiu, bariu, bor, sulf, siliciu, mangan, aluminiu.

o continut de gaze dizolvate cu efecte biologice, în concentratii stabilite

(1000 mg CO2/l, 1mg H2S/l). Apele naturale de provenienta subterana

lipsite de gaze dizolvate sunt denumite plate

o temperaturi de peste 20º C, independent de continutul mineral, care le

confera caracteristica de ape termale: hipotermale 20-31º C, termale 32-

38º C, hipertermale peste 38º C sau

o continut de elemente radioactive în unitati Mache/l (aproximativ 50-100

uM)