Organizarea și eficența economică a pensiunii agroturistice Mărioara din județul Maramure

1.1. Conceptul de turism rural și agroturism

Turismul rural cuprinde toate activitatile turistice desfasurate in mediul rural, in afara zonelor destinate 'turismului luminilor' (in orase), 'turismului albastru' (de litoral), 'turismului de sanatate' (in statiuni balneoclimatice) și 'turismului alb' (in statiuni montane).

Turismul rural si agroturismul, ca activitati economice si socio-culturale, se inscriu in normele de protectie a mediului inconjurator natural si umanizat, adica a turismului, pe principii ecologice. De aceea, consideram ca aceste doua forme de turism se inscriu in aria 'ecoturismului' care, ca definitie si continut, trebuie sa depaseasca sfera 'ariilor protejate'.

Desi se desfasoara in spatiul rural, agroturismul si turismul rural sunt doua concepte care, pentru unii autori, reprezinta acelasi lucru, iar pentru altii, sunt doua notiuni diferite.

Practica arata ca aceste categorii se identifica pana la un anumit nivel, au un numitor comun care scoate in evidenta elementele de identitate, de incluziune, cat si elementele diferite care le conduc la departajare, la diferentiere. Privit in ansamblu, turismul rural include o paleta larga de modalitati de cazare, de activitati, evenimente, festivitati, sporturi si distractii, toate desfasurandu-se intr-un mediu tipic rural. Cu toate acestea, o definitie cat mai exacta a termenului de turism rural si care sa fie utilizata in mod unitar pe tot continentul european se confrunta cu numeroase probleme specifice.

Turismul rural este un concept care include toate activitatile turistice care se desfasoara in mediul rural. Specialistii din UE isi pun, astfel, intrebarea: are oare turismul rural calitati specifice intrinseci sau e vorba doar de o simpla activitate turistica ce se desfasoara intr-o localitate rurala? Care sunt acele trasaturi pe care trebuie sa le aiba turismul rural astfel incat sa merite intr-adevar calificativul 'rural' ?

Lista acestor trasaturi ar include: apropierea de natura, absenta multimii de oameni, liniste si un mediu ambiant 'nemecanizat', contacte personale – in opozitie cu izolationismul si anonimatul tipic urban; senzatia de continuitate si stabilitate, de traire a unei 'istorii', vie si trainica, posibilitatea de a cunoaste indeaproape locurile si oamenii acelor locuri; inregistrarea in minte a identitatii indivizilor comunitatii, precum si a altor trasaturi specifice ce tin de 'adevaratul' turism rural este un fel de integrare in comunitate pe perioada sejurului (Grollean, 1987).

O alternativa la definitia de mai sus, de asemenea, eludeaza aspectul teritorial, cum ar fi: 'Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistica organizata si condusa de populatia locala si care are la baza o stransa legatura cu mediul ambiant, natural si uman' (UE, H. Grollean, 1987). Aceasta definitie, mai generoasa, care poate fi majoritar acceptata, pune in evidenta turismul rural fata de activitatea turistica ce se desfasoara in zonele de litoral, in cele urbane sau in cele destinate sporturilor de iarna, locuri in care in mod constant, turistii insisi, precum si natura activitatii lor exclud orice relatii semnificative cu populatia locala ce constituie mediul ambiant uman.

Agroturismul este un concept de data mai recenta in UE, cu referire la diferitele forme de turism aflate in legatura directa cu activitatile agricole si/sau cu constructiile care au avut alte destinatii, decat agricole. Aceasta forma specifica de turism rural este sustinuta de micii proprietari de la tara – de obicei ca activitate secundara – activitatea desfasurata in gospodaria proprie ramanand deci principala ocupatie si sursa de venit.

Adesea, se face o distinctie intre 'agroturism' si 'farm tourism' (turism de tip 'ferma taraneasca') sau echivalentul acestuia, care se foloseste de obicei pentru a desemna simplu si clar folosirea caselor taranesti drept locuri de cazare a turistilor (case de oaspeti inchiriate pe perioada concediilor, case de sanatate etc.). Acesta nu este agroturism in sensul strict al cuvantului, de vreme ce aceste case taranesti isi pierd functiunea agricola sau nu sunt prea mult timp ocupate de taranii activi. In ciuda pierderii legaturii directe cu activitatea agricola propriu-zisa, 'farm tourism'-ul este o importanta forma de turism rural cu un considerabil aport in economia locala, acolo unde acesta se practica (Anglia, Islanda).

Agroturismul este o forma a turismului rural care utilizeaza pentru cazare si servirea mesei numai pensiunile turistice si pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat si pitoresc, de atractiile turistice naturale si de valorile cultural-istorice, de traditiile si obiceiurile prezente in mediul rural.

Spatiul rural prin componentele sale satisface o paleta larga de motivatii: odihna si recreere, cunoastere, cultura, practicarea sportului, cura de aer sau balneara, vanatoare si pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilitatilor de loisir. Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrala a mediului rural cu potentialul sau agricol, turistic, uman si tehnico-economic.

Agroturismul prezinta unele trasaturi ce-l diferentiaza de turismul traditional, standard si anume:

• consumul turistic se petrece in mediul rural, unde esentiale sunt: calitatea pensiunii turistice sau agroturistice si a serviciilor de primire la fermieri, cunoasterea mediului natural, uman si cultural, precum si originalitatea produselor turistice;

• oferta turistica este autentica, originala, diversa si personalizata, organizata si condusa de fermieri, deci de oamenii satului;

• este o activitate economica complementara exploatatiei agricole si nu o alternativa sau o substitutie a acesteia;

• ofera populatiei cu venituri mai reduse posibilitatea de odihna si reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacante sau week-end-uri, in peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative si cu o ospitalitate specifica;

• nu necesita investitii foarte mari pentru amenajari de infrastructura generala si dotarii turistice sau pentru alte amenajari de profil;

• se evita marile aglomerari turistice de pe litoral sau din statiunile balneare sau montane;

• este un turism 'difuz' prin specificul ofertei sale diversificate si de mare raspandire in spatiu;

• nu este compatibil cu turismul de masa, dezvoltat in statiuni si centre turistice si in arii periurbane.