Obiceiurile de iarnă

POSTUL CRACIUNULUI ÎN

ARGES-MUSCEL

Înv. Nicolae Dascalu

Scoala Nr. 17 Pitesti, gr. I, Franceza

Într-o perspectiva a lor de ansamblu,aceste obiceiuri  cu exceptia unor demersuri de factura magica individuale sau de grup restrâns, stau sub specia colindatului ca practica rituala comunitara si a colindului/colindei ca text în sens larg, ele având o actualizare punctuala, cu trei momente de culminatie : (seara si) noaptea de Craciun, de Anul Nou si de Sf. Ion, ce comunica prin câmpul unor perioade de pregatire, de asteptare si de prelungire, care le circumscriu si le leaga, asigurându-le continuitatea si consubstantialitatea la nivelul de adâncime. La acestea se adauga un mare numar de credinte  prescriptii si interdictii  ce îmbraca forma expresiei verbale propriu-zise, gestuale sau comportamentale, ori a ilustrarii prin povestiri legendare si de întâmplari traite, prin jocuri si practici ocazionate de colind sau în afara colindatului. Aceste componente, când nu figureaza, în subsidiar, în descrierea variantelor de obiceiuri pot fi analizate separat.

Perioada de pregatire în vederea sarbatorilor de iarna începe odata cu postul Craciunului, debut marcat însa nu atât de timpul calendaristic abstract (15 noiembrie), ci de timpul concret, al sarbatorii Sfântului Andrei (30 noiembrie), primul Mos din seria celor trei (Mos Andrei, Mos Nicolae, Mos Craciun)  figurari, între alte straturi de semnificatii, ale timpului ce începe sa îmbatrâneasca.

Postul Craciunului constituie, între altele, si perioada destinata învatarii si repetarii colindelor. Pentru aria etnografica Muscel  Arges, cadrul unor astfel de pregatiri ca si al rezidentei colindatorilor în intervalul practicarii obiceiului, nu au avut un caracter initiatic, restrictiv, el fiind reprezentat de sezatorile satului la care luau parte atât fetele, cât si flacaii.

Un substitut al cadrului autentic de pregatire al obiceiurilor  cu atuurile si dezatuurile oricarui paliativ  îl reprezinta caminul cultural si, într-o anumita masura, scoala, aici pregatirea desfasurându-se în vederea participarii la manifestari cultural  artistice din afara satului.

Colindetele sau Buna  dimineata! reprezinta cel dintâi moment si , totodata, prima forma de colindat  de vestire a intrarii în sarbatoare - , care se desfasoara în noaptea si în zorii zilei de Ajun (23 spre 24 decembrie). Rastimpul consacrat acestei forme de colind este dupa miezul noptii pâna în zori, asa cum rezulta din prescriptiile sugerate de unele variante de text : Prichic, prichic revarsat, / Nici cocosii n-au cântat, / Nici noi n-am întârziat/... (cf. M. Robea, p. Stroesti). Acest obicei este general si activ în întreaga zona, fiind deosebit de unitar si sub raportul structurii ceremoniale.

Uneori, grupurile de colindatori se diferentiaza social : pâna acum câtiva ani, dar si în prezent în satele Namaiesti si Valea Mare-Pravat, în afara de copiii satului, veneau cu Buna dimineata câteva cârduri ori un cârd mai numeros de rudari din Gura-Pravat.

Privind desfasurarea propriu-zisa a obiceiului, spre deosebire de alte forme de colindat, la Buna dimineata nu se cere încuviintarea prealabila a gazdei : se colinda la poarta sau în curte (poarta se lasa deschisa în aceasta noapte si se leaga câinii), colindul debutând cu strigarea Hai la Buna dimineata! (si var.), ce constituie si un fel de refren al textului de colind cântat, precum si formula finala, uneori repetata, de chemare a gazdei.

Pe alocuri, copiii mai poarta în mâna un bat sau ciomag, obiecte a caror prezenta este explicata astazi exclusiv ca având scop utilitar  acela de a-i ajuta la mersul prin nameti si a-i apara de câini.