Municipiul Baia Mare

Municipiul Baia Mare, resedinta judetului Maramures, este un important centru urban din nord-vestul Romaniei.

Este situat in partea vestica a judetului,in depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al Raului Sasar, la o altitudine medie de 228 m fata de nivelul marii, fiind cuprins de coordonatele geografice 47?39' - 47?48' latitudine nordica si 23?10' - 23?30' logitudine estica.

In componenta municipiului Baia Mare intra si localitatile Blidari, Firiza, Valea Neagra, Valea Borcutului, insumand o suprafata de 23.471 ha. La nord se invecineaza cu Muntii Ignisului, la sud cu localitatile Recea si Grosi, la est cu orasul Baia Sprie si la vest cu comuna Tautii Magheraus.

Datorita pozitiei sale geografice avantajoase, Baia Mare intruneste atributele unui insemnat nod rutier si feroviar, constituind punctul de convergenta pentru localitatile din imprejurimi: Baia Sprie, Recea, Tautii Magheraus.

Prin valentele sale actuale, municipiul Baia Mare se dovedeste a fi un centru urban important din aceasta parte a tarii, avand o dezvoltare dinamica specifica. Activitatilor economice traditionale de pana acum li se adauga altele noi, care se doresc integrate in economia zonei.

Componenta culturala este deobsebit de importanta, iar invatamantul baimarean este mult apreciat in tara.

Se fac eforturi pentru ca acest oras sa fie din nou un punct atractiv pentru turisti si oameni de afaceri, fiind avantajat de pozitia sa geografica, de numeroasele statiuni, dar si de potentialul uman extraordinar.

In ceea ce priveste arhitectura orasului, constructiile baimarene din zona veche a orasului sunt completate astazi de cele moderne, cu elemente specifice locale. Se evidentiaza zona comerciala, care cuprinde sediile bancilor, ale unor firme, magazinele cele mai mari din oras.

Prin marturiile trecutului si framantarile cotidiene ale prezentului, Baia Mare ni se dezvaluie astazi ca fiind unul in plina ascensiune in plan economico-social, care doreste sa-si consolideze pozitia dezvaluind lumii intregi ca traditia si modernismul se pot manifesta intr-o simbioza perfecta.

II. Scurt istoric

Cadrul fizico-geografic si bogatele resurse naturale existente in zona Baia Mare au oferit din cele mai vechi timpuri conditii prielnice pentru comunitatile umane. S-au gasit dovezi ca acest teritoriu a fost locuit de oameni primitivi inca din paleoliticul superior.

In epoca bronzului este semnalata prezenta tracilor din care s-au desprins mai tarziu geto-dacii. Bazinul baimarean a facut parte din marele stat dac centralizat si independent creat de Burebista. Vastul material etnografic, folcloric si lingvistic, precum si dovezile arheologice si istorice ne confirma etnogeneza, vechimea si continuitatea statornica a romanilor pe aceste meleaguri.

Primele informatii scrise cu privire la Baia Mare ne infatiseaza un centru minier dezvoltat, cu aspect de oras medieval, cu forme proprii de organizare si conducere caracteristica localitatilor libere din acea vreme, fiind supus numai autoritatii centrale a statului.

Prima atestare documentara apare acum mai bine de sase secole, in anul 1329, cand cancelaria regelui Carol Robert emite un document in care este pomenit prima data orasul Baia Mare sub numele de "Rivulus Dominarum" (Raul Doamnelor). Cele mai ample informatii despre organizarea administrativa, eligibilitatea organelor de conducere si competenta lor ne sunt furnizate de documentul privilegial emis de cancelaria regelui Ludovic I cel Mare de Anjou la 20 septembrie 1347.

Intr-un document din anul 1411 este pomenita pentru prima data monetaria Baia Mare, unul din cele mai vechi si vestite ateliere de acest gen din Transilvania.

In 1446, domeniul Baia Mare, impreuna cu minele sale este trecut in proprietatea familiei Corvinestilor, drept rasplata pentru faptele de vitejie ale lui Iancu de Hunedoara impotriva invaziei otomane.

Din dispozitia lui a inceput constructia unei catedrale, numita "Sfantul Stefan", care avea ca anexa un turn impozant, "Turnul Stefan".

In anul 1469, Matei Corvin emite un document de mare insemnatate pentru baimareni, prin care le acorda acestora dreptul de a-si intari sistemul de aparare cu ziduri inalte prevazute cu bastioane, santuri si palisade menite sa preintampine atacurile din afara. Baia Mare a capatat infatisarea unei cetati puternice, fapt ce rezulta si din utilizarea expresiilor de "castrum" sau "castellum", adaugate ulterior la numele localitatii, pentru a-i evidentia caracterul fortificat.

Anul 1490 a fost un an nefast pentru baimareni. Localitatea a fost ocupata temporar de trupele poloneze ale printului Ioan Albert.

In 1526, Baia Mare trece in proprietatea principelui Ioan Zapolya, urmand o perioada de decadere a vietii economice a orasului, datorata unor repetate dispute, concesiuni si vanzari intre principii ardeleni.

1547 este anul infiintarii unei importante institutii de invatamant, denumita "Schola Rivulina", apartinatoare cultului reformat. Timp de peste doua secole, aceasta scoala s-a afirmat ca un adevarat leagan de cultura, asigurand pregatirea unui numar mare de slujbasi pentru functii bisericesti, administrative si in domeniul mineritului.

In semn de recunostinta pentru anularea unor datorii de catre Mihai Viteazul, in anul 1600, arendasul minelor Felician Herbstein a pus sa se bata la monetaria din Baia Mare o medalie omagiala din aur cu chipul domnului valah, realizand astfel una din cele mai reprezentative efigii cunoscute in numismatica.

In anul 1703, vestitul capitan de haiduci Pintea Viteazul participa cu detasamentele sale, alaturi de Francisc Rakoczi al II-lea, la lupta de eliberare a orasului din mainile austriecilor.

In 1748 autoritatile austriece