Metodologia Circulației Turistice

METODOLOGIA CIRCULAŢIEI TURISTICE

Transformãrile rapide intervenite în cadrul cãlãtoriilor naţionale sau internaţionale, schimbãrile înregistrate în ceea ce priveşte mijloacele de transport, au accentuat preocupãrile pentru elaborarea unor metodologii statistice comparabile care sã furnizeze informaţii cât mai exacte şi mai complete asupra diensiunilor fluxurilor turistice.

Statisticile reprezintã una din sursele de informatii esenţiale, ele constituind un ghid cert de orientare a mãsurilor ce trebuiesc luate pentru a asigura o concordanţã optimã în dezvoltarea tuturor activitãţilor care contribuie la evoluţia turismului. Fãra statistici nu e posibil sã evaluãm fluxurile turistice actuale, nici sã anticipãm ce se va întâmpla în viitor. Una dintre problemele importante ce se ridicã este aceea a gãsirii şi utilizãrii unor metode uniforme de culegere a informaţiilor, pentru a obţine statistici relevante.

1.1 Metode de înregistrare a numãrului de turişti

Modalitãţile de înregistrare a turiştilor şi instrumentele utilizate în acest scop trebuie sã fie bine fundamentate şi foarte clare, în vederea mãsurãrii circulaţiei turistice. De asemenea, este necesar sã se aibã în vedere faptul cã numeroase aspecte ale activitãţii turistice sunt dificil de cuantificat, dacã nu chiar imposibil şi, prin urmare, instrumentele folosite pentru mãsurare trebuie sã asigure obţinerea unei imagini de ansamblu care sã permitã aprecieri de ordin general asupra evolutiei viitoare.

Astfel putem spune cã în practica turisticã internã şi internationalã se utilizeazã frecvent urmãtoarele metode de culegere a informaţiilor:

- Controlul la frontierã prin intermediul organelor de specialitate (vamale şi de pazã);

- Sistemul înregistrãrilor hoteliere prin intermediul documentelor de cãlãtorie sau de evidenţã a populaţiei;

- Sondaje sau anchete în rândul turiştilor ori al populaţiei;

- Sistemul înregistrãrilor înstitutiilor bancare.

Controlul la frontierã prin intermediul organelor de specialitate (vamale şi de pazã), este folosit exclusiv pentru evaluarea circulaţiei turistice internaţionale, eficace şi posibil de realizat numai în ţãrile cu un turism mai puţin dezvoltat, presupune înregistrarea tuturor cãlãtorilor care sosesc sau pleacã. Simplificarea formalitãţilor de frontierã, renunţarea la vize de intrare – ieşire, şi la înregistrarea sosirilor – plecãrilor, au eliminat contactul dintre turist şi autoritãţile de la graniţã şi au exclus posibilitatea utilizãrii unei asemenea metode. Acceptatã şi folositã încã în numeroase ţãri, ea prezintã unele carenţe, datoritã limitelor informaţionale pe care le furnizeazã. Introducerea unor taloane de intrare – ieşire care ar putea suplini aceste deficienţe, dar ar însemna o sporire a formalitãţilor.

Metoda furnizeazã indicatorii “sosiri de turişti” şi “plecãri de turişti”, detaliaţi pe ţãri de provenienţã – destinaţie, categorii de vize (diplomaţi, de servici, particulare, tranzit, etc.), tipuri de mijolace de transport.

Sistemul înregistrãrior hoteliere este mai uşor de aplicat şi mai indicat pentru ţãrile cu mişcare turistice forte. Metoda furnizeazã informaţii extrase din documentele de evidenţã hotelierã şi foloseşte drept indicator “înnoptarea”. Dintre inconvenientele acesteia putem menţiona faptul cã surprinde parţial circulaţia turisticã, deoarece omite cazarea la particulari, rude, prieteni şi în propriile mijloace (corturi, rulote, caravane, maşini, etc), nu poate furniza informaţii riguroase în privinţa numãrului de turişti (una şi aceiaşi persoanã fiind înregistratã de fiecare datã când apeleazã la serviciile hoteliere).

La imperfectiunile mentionate pentru fiecare din cele douã metode, se adaugã dificultãţile ce apar atunci când se comparã informaţiile furnizate sau când, pentru statisticile internaţionale, se procedeazã la însumarea lor. De obicei, se recurge la transformarea informaţiilor într-un indicator comun, folosindu-se în acest scop medii stabilite statistic sau prin sondaje.

Metoda sondajelor oferã doar posibilitatea unor estimãri ale circulaţiei turistice sau ale cheltuielilor efectuate de turişti şi, prin urmare, rigurozitatea este sensibil redusã. Tehnicile diferite folosite în acest scop influenţeazã la rândul lor exactitatea rezultatelor şi impun anumite rezerve, cu deosebire atunci când se procedeazã la comasarea datelor.