Locul și Rolul Serviciilor în Economie

Serviciile şi sectorul terţiar

Viata economica in ansamblul ei este de natura unei serviri:acceasta poate implica si procese de productie materiala,dar intotdeauna implica activitati de servire propriu-zisa.Rezulta de aici rolul central al serviciilor,prisma prin care sectorul tertiar trebuie analizat.Majoritatea serviciilor persista in societate ca potentiale aflate la dispozitia societatii gata pentru a fi in folosul beneficiarului.Faptul ca unele parti din activitatea economica in ansamblul ei se pot organiza prin optimizari tehnologice si atinge mari productivitati nu inseamna ca in ansamblul ei social prestatia in cauza nu pastraza elemente de servire propriu-zisa.

Studii au scos in evidenta relativa problema a productivitatii scazute sau incet crescatoare in servicii,ignorindu-se astfel faptul ca marile productivitati inregistrate pe anumite portiuni ale procesului economic nu puteau fi realizate fara mentinerea activitatilor cu productivitati mai scazute.

Rolul sectorului tertiar:

-a permis si permite aparitia noului-inclusiv de noi ramuri de activitate

-asigura chiar existenta si functionarea altor sectoare

-asigura productivitate mare in alte ramuri

Aici pot interveni o serie de comentarii in legatura cu rolul special al serviciilor intelect-intensive.Nu detaliem subiectul,limitandu-ne la redarea,pe baza surselor citate.

In legatura cu factorul munca,intereseaza toate legaturile,influentele si implicatiile sectorului tertiar asupra acestuia.La aceasta abordare din punct de vedere strict economic trebuie adaugate si alte probleme conexe,dintr-un punct de vedere socio-economic si chiar socio-uman,privind timpul liber al omului,al oamenilor in general,nivelul venitului si deci standardul de viata in cadrul si sub impactul sectorului tertiar si trtiarizarii,perspectivele societatii omenesti si speciei umane.

Problemele care influenteaza sau sunt influentate de forta de munca,sunt strans legate intre ele.Astfel,problema ocuparii se afla in imediata legatura cu aceea a asigurarii unor venituri precum si cu aceea a timpului liber-deci,direct si inddirect,cu problema calitatii vietii,la nivel individual si social.

Locul şi rolul serviciilor în economia modernă

În economiile dezvoltate producţia materială de calitate superioară şi bunurile satisfac trebuinţe noi, diversificate. Nevoile individuale şi sociale, în permanentă dinamică au determinat necesitatea dezvoltării serviciilor mai rapid decât viteza de diversificare a bunurilor materiale. Preponderent economia modernă este producătoare şi consumatoare de servicii.

Dinamica nevoilor a influenţat diviziunea muncii considerată de experţi o altă cauză, împreună cu dinamica trebuinţelor, a creşterii rolului sectorului servicii în economie.

Pe de o parte, diviziunea muncii dezvoltă relaţiile de colaborare între furnizorii de materii prime, producătorii de bunuri şi prestatorii de servicii, iar, pe de altă parte, adânceşte competiţia şi lupta economică pentru cucerirea unei cote cât mai mari de piaţă.

Într-o economie bazată pe servicii se produc, în principal, bunuri complementare acestora. Satisfacerea cât mai mult şi cât mai bine a cerinţelor consumatorilor se bazează atât pe creşterea calităţii serviciilor datorată concurenţei, cât şi pe utilizarea complementară a bunurilor şi serviciilor. Aceste fenomene se reflectă şi în creşterea pe care o au serviciile, pe plan mondial la formarea PIB-ului. Economiile de piaţă dezvoltate sunt caracterizate de o pondere predominantă şi în creştere a serviciilor în total PIB, ca rezultat al creşterii eficienţei economice şi al exploatării durabile a resurselor. În România, această tendinţă manifestată pe plan mondial este mai redusă, dar prezentă, observându-se o reducere a sectorului secundar şi primar în favoarea sectorului serviciilor. În ultimul deceniu, ponderea sectorului primar (agricultură) în PIB a scăzut de la aproape o pătrime până la 15%, scădere influenţată şi de fenomenele demografice, de migrare a forţei de muncă şi de importul produselor alimentare. Ponderea sectorului secundar în formarea PIB-ului a înregistrat o scădere mai dramatică, de la aproape 5%, până la o treime. Această scădere s-a datorat unei eficienţe economice în declin, ce a determinat falimentul agenţilor economici din industrie. În aceste condiţii, procentul PIB determinat de servicii a crescut, în prezent reprezentând aproape 50%.

În acest context, redefinirea rolului şi locului serviciilor în economia de piaţă actuală europeană impune caracterizarea nivelului şi evoluţiei macroeconomice a acestui sector, independent şi în interdependenţă cu celelalte ramuri şi sectoare de activitate.

Dezvoltarea permanentă şi cu un ritm crescător a serviciilor în cadrul economiei mileniului trei determină specialiştii să-şi intensifice efortul pentru definirea conceptelor acestui domeniu deosebit de complex şi dinamic.

Dinamica serviciilor a condus la necesitatea diferenţierii acestora prin clasificarea şi gruparea activităţilor ce constituie sectorul serviciilor:

-activităţi care se referă la timpul liber;

- activităţi ce constituie suportul informatic;

- activităţi de formare profesională, comerţ etc.

În literatura de specialitate apar numeroase posibilităţi de clasificare şi stratificare a serviciilor ce permit înţelegerea mecanismelor şi tendinţelor de dezvoltare economică atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Statistica ONU recomandă cuprinderea în sectorul serviciilor a tuturor activităţilor economice, în afară de agricultură, silvicultură, piscicultură, industria extractivă, prelucrătoare şi construcţiile. Clasificarea serviciilor permite evaluarea dimensiunii şi contribuţiei sectorului la dezvoltarea economică printr-o serie de indicatori sintetici, calculaţi la nivel macroeconomic, ce caracterizează, pe de o parte resursele utilizate în acest sector, iar, pe de altă parte, rezultatele economice şi contribuţia serviciilor la progresul economiei şi societăţii.

Pe langa aspectul calitatii si cel al mobilitatii factorului de munca ,se pune deci problema conditiilor de munca si a veniturilor,ocupand un loc central in cuprinsul notiunii de caliatatea vietii.In cadrul acesteia mai intereseaza problema serviciilor pentru populatie care asigura in mare masura acea pregatire”pentru munca de a doua zi”si acopera problema timpului liber;problema timpului este insa mai ampla,interesand atat timpul liber cat si timpul de munca.

Conditiile de munca-conditiile de munca susunt definitorii in aceasi masura si pentru calitatea vietii.in sfera serviciilor conditiile de munca sunt extrem de diferite daca avem in vedere conglomeratul de activitati cuprinse in sectorul tertiar.In ceea ce priveste contributia unor servicii la asigurarea conditiilor la locul de munca indiferent de sectorul unde se afla acestea,este vorba de servicii pentru inteprinderi

Aspecte privind rolul serviciilor in satisfacerea nevoilor si cresterea calitatii vietii-nevoile oamenilor sunt diverse de la cele de primare cum ar fi apa,aer,hrana,e.t.c,pana la cele secundare ca protectia persoanei,a locuintei,la celelalte trebuinte care sunt tertiare si cuaternare.

Serviciile cele mai intelect-intensive si indeosebi cele de sanatate si educatie sunt dintre cele mai importante in problema calitatii vietii.

Cercetare pentru acestea creste si n u risca a fi saturata;serviciile stintifice contureaza ideea ce tertiarul intelectual se implica astazi in mod direct si indirect in calitatea vietii.

Veniturile ca determinant si masura a calitatii vietii repartizarea veniturilor in cadrul diferitelor ramuri de activitate si profesionalism devenind tot mai inegala,deci decalajele accentuindu-se,rezulta ca saracia este tot mai mare,mai ales in conditiile dezvoltarii serviciilor primare,la a caror slaba remunerare se adauga caracterul partial al muncii in asemenea activitati.