Insula Șerpilor

Romania brought a case against Ukraine to the International Court of Justice (ICJ), principal judicial organ of the United Nations, in a dispute the subject of which is described in the Application as “concerning the establishment of a single maritime boundary between the two States in the Black Sea, thereby delimiting the continental shelf and the exclusive economic zones appertaining to them”.

1. Introducere

Scurt istoric al disputei între România şi Ucraina privind delimitarea platoului continental şi al zonei economice exclusive

Insula Şerpilor [1] a intrat în cadrul URSS la data de 4 februarie 1948, în baza unui protocol semnat de Pentru Groza şi V. Molotov. Semnarea protocolului şi transferul Insulei a avut loc contrar dreptului internaţional, în special contrar Tratatului de Pace de la Pariş din 10 februarie 1947 (care, conform Art. 1, lăsa insula României). Ulterior, acest document, neratificat de Parlamentul român la acel moment, a fost preluat în tratatele privind regimul frontierei româno-sovietice ulterioare din 1949 şi 1961. În urma dezmembrării U.R.S.S., disputa privind statutul Insulei Şerpilor şi delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în sectorul nordic al bazinului de vest al Mării Negre a continuat cu Ucraina, unul din statele succesoare ale Uniunii Sovietice [2].

La data de 2 iunie 1997 a fost semnat, la Constanţa, Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina (Tratatul politic de bază) [3]. Tot cu această ocazie, a fost semnat Acordul Conex [4] Tratatului politic de bază, încheiat prin schimb de scrisori între miniştrii afacerilor externe ai celor două ţări.

Acest ultim document conţine prevederi referitoare la obligaţia părţilor de a începe negocieri în vederea încheierii unui Tratat privind regimul frontierei de stat şi a unui Acord pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră. Totodată, Acordul conex conţine o serie de principii în funcţie de care cele două părţi au convenit să realizeze delimitarea.

În acelaşi timp, documentul menţionat includea o clauză compromisorie care stabileşte posibilitatea pentru oricare din părţi să sesizeze unilateral Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga pentru soluţionarea delimitării spaţiilor maritime, în cazul îndeplinirii, cumulativ, a două condiţii:

a) negocierile cu privire la delimitarea spaţiilor maritime să se fi desfăşurat pe o perioadă mai mare de doi ani;

b) Tratatul privind regimul frontierei de stat să fi intrat în vigoare sau să se demonstreze faptul că acesta nu a intrat în vigoare din vina celeilalte părţi [5].

Astfel, în 1998, a început negocierea, în paralel, a Tratatului privind regimul frontierei comune şi a Acordului privind delimitarea spaţiilor maritime.

Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră a fost, semnat la Cernăuţi, la 17 iunie 2003, de către preşedinţii României şi Ucrainei, intrând în vigoare în urma schimbului instrumentelor de ratificare, realizat la Mamaia, la data de 27 mai 2004.

2. Sesizarea Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga (CIJ)

Negocierile bilaterale referitoare la Acordul privind delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră, desfăşurate în perioada 1998-2004, nu au condus la rezultate concrete, textul acestui document nefiind convenit.

Având în vedere faptul că ambele condiţii privind sesizarea CIJ erau îndeplinite, şi faţă de lipsa de progrese în negocierile bilaterale (24 de runde, completate de 10 alte runde la nivel de experţi), la data de 16 septembrie 2004 România a transmis către Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga cererea de iniţiere a procedurilor [6] în vederea soluţionării problematicii delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră [7].

Recurgerea la jurisdicţia CIJ a prezentat avantajul garantării pronunţării unei soluţii echitabile, şi aflate în deplină concordanţă cu normele dreptului internaţional.

Curtea Internaţională de Justiţie , prin decizia datată la 19 Noiembrie 2004, a fixat termenele limită pentru depunerea Memoriului de către România (19 august 2005) şi depunerea Contra-memoriului de către Ucraina (19 august 2006). Pledoariile au fost depuse în intervalul de timp corespunzător şi au fost prescrise.

La data de 15 august 2005 s-a depus, la Haga, la Grefa Curţii, Memoriul României, cuprinzând fundamentarea poziţiei părţii române.

Memoriul este însoţit de anexe incluzând documente şi hărţi ce constituie elementele de probă pe care se fundamentează argumentaţia părţii române.

La data de 16 mai 2006 a fost depus, la Grefa CIJ, Contra-memoriul părţii ucrainene – etapă firească a procesului aflat pe rolul Curţii, în continuarea procedurilor scrise în faţa acestei instanţe.

Faza scrisă a fost urmată de etapa orală a procedurilor (pledoariile celor două părţi), iar ulterior de deliberările CIJ. Pronunţarea hotărârii Curţii a avut loc, la începutul anului 2009).

În paralel cu procedurile în faţa CIJ, au avut loc şi discuţii bilaterale, patru întâlniri la nivel de experţi desfăşurându-se la Kiev (14-15 aprilie 2005 şi, respectiv, 31 octombrie - 1 noiembrie 2005), Constanţa (2-3 iunie 2005) şi Bucureşti (28-29 martie 2006). Delegaţiile română şi ucraineană participante la negocieri şi-au reafirmat încrederea în capacitatea Curţii Internaţionale de Justiţie de a rezolva problema delimitării spaţiilor maritime ale celor două state în Marea Neagră într-un mod echitabil şi imparţial şi au reiterat poziţia conform căreia discuţiile bilaterale nu trebuie să prejudicieze în nici un fel desfăşurarea procedurilor în faţa CIJ.

În cadrul întâlnirii de la Odesa (4 iulie 2006) a miniştrilor afacerilor externe ai celor două ţări s-a convenit ca noi runde de negocieri bilaterale să se desfăşoare doar în cazul în care va fi necesar. Ulterior acestei decizii nu au mai avut loc noi runde de negocieri sau consultări bilaterale pe tema delimitării spaţiilor maritime.

În perioada 2-19 septembrie 2008 au avut loc audierile părţilor în procesul privind Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina). Această etapă procesuală a constituit faza orală a procesului şi a constat în prezentarea publică a pledoariilor cuprinzând argumentaţia juridică a celor două părţi în faţa judecătorilor CIJ, la Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii Internaţionale de Justiţie.

Procedurile orale s-au desfăşurat în două runde, după cum urmează: în perioada 2-5 septembrie 2008 – prima rundă de pledoarii ale României, în calitate de reclamant; în perioada 9-12 septembrie 2008 – prima rundă de pledoarii ale Ucrainei, în calitate de pârât; în perioada 15-16 septembrie 2008 – a doua rundă de pledoarii şi concluziile României cu privire la soluţia de delimitare pe care o consideră echitabilă şi conformă dreptului internaţional în proces; în perioada 18-19 septembrie 2008 – a doua rundă de pledoarii şi concluziile Ucrainei.