Factorii care influențează evoluția turismului

INTRODUCERE

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene care s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trasatură caracteristică a secolului nostru şi în special a celei de a doua jumatăţi a acestuia.

În mulţimea de transformări produse în viaţa social-economică după al doilea război mondial societatea omenească s-a industrializat la scară planetară. Societăţile industrializate au ca trăsătură definitorie o importanta concentrare a populaţiei în centrele urbane, pe suprafeţe restrânse, societatea industrială oferă posibilitaţi nelimitate de creştere a productivităţii muncii cu efecte pozitive: creşterea veniturilor, sporirea duratei timpului liber, creşterea speranţei medii de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de informare. Datorită acestora a aparut dorinţa oamenilor de a-şi petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natură, vizitând oraşe şi sate din ţara de baştină sau din alte ţări pentru a cunoaşte oameni şi locuri sau pentru a-şi îngriji sănătatea.

Se poate aprecia că, în viitor, în mai toate ţările lumii, turismul se va transforma dintr-o preocupare ocazională într-una permanentă tinzând spre necesitate.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englez “tour” (călătorie) care a fost creat în Anglia în jurul anului 1700 pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa, în general, şi în Franţa, în special. Termenul deriva din cuvântul grecesc “tournos” şi cel latin “turnus” şi înseamna tot călătorie în circuit. Din termenul “turism” a derivat şi cel de “turist” adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

Prin turism se înţelege ansamblul de activităţi prin care omul îsi petrece timpul liber şi industria creată pentru satisfacerea tuturor solicitărilor turiştilor la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ.

Turismul este reprezentat de activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit şi al cărei scop este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare.

Turismul a existat din perioada Evului Mediu prin călătoriile şi pelerinajele la marile catedrale şi ansambluri monarhale, mărturiile fiind date de jurnale şi note de călătorie, note comerciale, corespondenţă şi alte documente scrise.

Turismul poate fi privit ca un sistem de multiple interacţiuni si relaţii interdependente între factorii ofertei şi cererii turistice, iar armonizarea celor două componente de bază presupune acţiuni de planificare. Întreaga activitate turistică poate să fie planificată în funcţie de spaţiu-la nivel naţional, regional, local, şi de timp – pe termen lung, mediu şi scurt.

Varietatea activităţilor din domeniul turismului, interdependenţa dintre acestea, legăturile existente între acestea şi alte ramuri ale economiei naţionale, diversificarea motivaţiilor, creşterea numărului de factori cu acţiune de durată şi spaţiere care influenţează raporturile dintre cerere şi ofertă au făcut ca turismul să devină o adevărată industrie, al cărui rol se gaseşte mereu în ascensiune.

Industria turistică este supranumită - “industria fără fum” – datorită caracterului ei ecologic.

Turismul include o gamă variată de servicii: publicitate şi promovare, informare, cazare, alimentaţie, tratament balnear, agrement şi divertisment care îsi dau concursul la efectuarea de prestaţii turistice şi care arată că produsul turistic are o calitate superioară numai în măsura în care toate elementele care îl compun sunt de o calitate deosebită. Turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora.

Importanţa tot mai mare pe care a dobândit-o turismul în perioada contemporană a sporit preocupările pentru definirea cât mai exactă şi completă a acestui fenomen.

În turism de disting două categorii de relaţii: relaţii materiale care apar atunci când turiştii recurg la anumite servicii plătite, şi relaţii imateriale (intangibile), rezultate din contactul cu populaţia locală, cu civilizaţia, cultura, tradiţiile , instituţie publice din ţara vizitată. Deoarece în cadrul activităţilor turistice se creează, implicit asemenea relaţii complexe între turism şi tara, respectiv regiunea, zona sau staţiunea vizitată, precum şi între turismul privit în întregime (ca ramură a economiei naţionale) şi diferite sfere ale vieţii publice (economice, financiare, sociale, politice, culturale, etc.) este clar că turismul trebuie să fie definit în strânsă legătură cu toţi aceşti factori.

În mod curent, turismul se divide, după locul de provenienţă a turiştilor, în două forme:

- turismul naţional (intern) practicat de locuitorii unei ţări în interiorul graniţelor ei;

- turismul internaţional (extern) caracterizat prin vizitele cetăţenilor străini într-o ţară şi prin plecările cetăţenilor autohtoni în scopuri turistice în afara graniţelor ţării.

Prin turist străin se defineşte orice persoană care se deplasează pe o durată de cel puţin 24 de ore într-o altă ţară, diferită de cea în care se află domiciliul său stabil. Pot fi consideraţi turişti străini:

- persoanele care efectuează o călătorie de plăcere (de agrement) sau pentru orice alte motive(familiale, de sănătate etc.);

- persoane care călătoresc cu scopul de a participa la conferinţe, reuniuni şi misiuni diverse (ştiinţifice, administrative, diplomatice, religioase, sportive etc);

- persoane în călătorii de afaceri;

- persoane aflate în croaziere maritime, chiar în cazul în care durata lor într-o ţară vizitată este mai mică de 24 de ore.

Prin turist intern se defineşte orice persoană care vizitează un loc – altul decât acela unde are domiciliul stabil în interiorul ţării de reşedinţă- pentru un motiv, altul decât acela de a efectua o activitate remunerată şi efectuând cel puţin o înnoptare (sau 24 de ore).