Conceptul de turism rural în Turcia

Capitolul 1-Definitii

După J.W. K loeze, turismul rural este un concept care include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural.O alta definitie a turismului rural este de data de P.Nistureanu:’’Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman”.

Incepând cu anii 90, Tucia începe să concureze cu țările din vestul Europei, astfel încât își împarte activitatea turistică în toate cele patru sezoane.Aproape 35% din populația țării traiește în mediul rural. Turcia deține 37 de mii de sate, din care doua treimi din acestea au o populație de sub 500 de locuitori. O treime din locuitorii mediului rural trăiesc în interiorul sau în vecinatatea pădurii.

Capitolul 2 -Asezarea componentelor naturale in spatial geografic

Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică.Turcia Asiatică (conține în mare parte Anatolia) care include 97% din țară, este separată de turcii europeni din Bosfor, Marea Marmara și Dardanele (care împreună formează o verigă de ape între Marea Neagră și Marea Mediteraneană). Turcia Europeană cuprinde 3% din țară.

Teritoriul Turciei este mai mult de 1,600 km lungime și 800 km lățime, cu o formă aproximativ rectangulară. Arealul Turciei, inclusiv lacurile,ocupă 783,562 km pătrați, din care 755,688 km pătrați sunt în Asia SV și 263,764 km pătrați în Europa. Turcia este a 37 țară dintre cele mai mari din lume. Țara este încercuită de mare pe 3 părți: Marea Egee la vest, Marea Neagră N și Marea Mediteraneană la S. De asemenea Turcia conține Marea Marmara în NV.

Partea europeană a Turciei, Tracia de E, formează frontiera Turciei cu Grecia și Bulgaria. Partea asiatică a țării, Anatolia, se compune dintr-un platou central înalt cu câmpii de coastă înguste; între Koroglu și muntele Pontic se întinde la N și Muntele Taurus la S. Turcia E are mai multe peisaje montane și râuri ca Eufrat, Tigru și Aras, și conține lacul Van și muntele Ararat, punctul cel mai înalt al Turciei este de 5.165m.

Turcia este împărțită în 7 regiuni: Marmara, M.Egeea, Marea Neagră, Anatolia Centrală, Anatolia E, Anatolia SE și Mediteraneana. Terenul accidental al Anatoliei N de-a lungul Mării Negre seamănă cu o centură lungă și îngustă. Această regiune cuprinde aproximativ o șesime din teritoriul total al Turciei. Ca o tendință generală, interiorul platoului anatolian devine tot mai mult accidental care avansează spre E.

Partea geologica a Turciei in cadrul celor 7 regiuni geografice (Marea Marmara, Marea Egee, Marea Neagra, Anatolia Centrala, Marea Mediterana, Anatolia de Sud Est, Anatolia de Sud Est), individualizeaza o serie de unități majore de relief: Munții Ponitci, Munții Taurus, Podișul Central Anatolian, Podișul Est Anatolian (Podișul Armeniei) și câmpiile litorale.

Turcia dispune de 4.454 km de coastă. Interiorul consta în munți, dealuri, văi și un platou înalt central. Câmpiile de pe coasta vestică sunt mai dens populate și mai industrializate decât regiunile centrale și estice, cu excepția Ankarei situată pe platoul central anatolian. Pentru că Asia Minoră a fost de-a lungul timpului casa lidienilor, hitiților, grecilor, romanilor, bizantinilor, selgiucizilor și otomanilor, țara este înzestrata de monumente istorice.

Topografia este una variata si ca rezultat al mișcărilor tectonice care s-au derulat pe parcursul a milioanele de ani și care se manfestă și astăzi prin frecvente cutremure și erupții vulcanice ocazionale. Astfel că, Turcia este una dintre cele mai active arii seismice din lume.

Regiunea turistică a Cappadociei este situata în zona subtropicală, pe teritoriul Turciei. Ca unitate geografică, se încadrează în podișul Central al Anatoliei. Din punct de vedere al configurației generale a reliefului, de podiș are mai degrabă aspectul unei immense depresiuni, înconjurată la nord, sud și vest de masive și lanțuri muntoase (Podișul Izmir, Munții Taurus și Munții Pontici.

Formațiunile geologice sunt rezultatul a doua forte naturale opuse. Prima este perioada erupțiilor vulcanice din Anatolia Centrală, în urma cărora relieful initial a fost acoperit cu lave bazaltice și andezitice, tufuri și alte elemente vulcanice. A doua este reprezentată de eroziunea generală (eoliană, pluvială și fluviatilă) a reliefului, instalată la sfârșitul manifestărilor vulcanice. Alături de asta se adaugă diferențele mari de temperatură, specifice climatului regional,ce au provocat dezagregarea rocilor prin înghețarea apei în fisuri, iar râul Kizilirmak și afluenții săi,râurile Nevșehir și Damsa au definitivat modelarea prin sculptura vâlcelelor, văilor etc.

Turcia are o climă determinată de localizarea geografică, dispunerea lanțurilor montane, altitudine și circulația maselor de aer, existând diferențe notabile în distribuția parametrilor climatici între zonele de coastă și interior.

Regiunile de coastă egeeană și mediteraneană au un climat tipic mediteranean, cu ierni blânde și ploioase și veri fierbinți și uscate. Cantitatea anuală de precupitații este cuprinsă între 600 și 1300 mm. Precipitații ceva mai bogate, circa 2000 mm/an, cad în nord-vestul Golfului Antalya. Temperaturile medii fluctuează între 9°C iarna și 29°C vara.

Coasta ponitcă are temperaturi mai scăzute față de celelalte, dar primește mai multe precipitații, peste 2200 mm anual în partea estică. Este singura regiune unde cad ploi tot timpul anului. Aici temperaturile medii sunt cuprinse între 7°C iarna și 23°C vara.

Deoarece masele de aer sunt blocate de lanțurile montane marginale, Podișul Anatolian are un climat continental aspru, cu ierni lungi și reci și veri foarte călduroase și uscate, cu temperature ce depașesc frecvent 40°C. Precipitațiile sunt puține, circa 400 mm/an și variabile.

Cea mai uscată regiune, având caracter semiarid, este situată la sud de lacul Tuz, în zona orașului Konya, care primește mai puțin de 350 mm/an. Cele mai multe precipitații cad în timpul iernii și primăverii, iar cele mai puține vara, lunile cele mai uscate fiind iulie și august.

Anatolia Estică are clima cea mai rece, cu veri uscate și ierni foarte reci, termometrele putând înregistra -30°C, chiar -40°C.Zăpezile sunt consistente și persista din noiembrie până în aprilie

Preluare date (vegetație și faună) din Vasile Popa, 2012.

https://turkishtravelblog.com/yayla-houses-demirkapi-plateau/

http://ploaiadecuvinte.blogspot.com/2014/05/istanbul-orasul-care-construieste.html

https://sites.google.com/site/sarbatorilepoporuluiturc/traditii

https://www.researchgate.net/publication/26568003_Assessment_of_Rural_Tourism_in_Turkey_Using_SWOT_Analysis

https://ijbssnet.com/journals/Vol_8_No_1_January_2017/21.pdf

https://www.trainingaid.org/news/black-sea-sustainable-rural-tourism-program-ukraine-turkey-georgia

https://www.globi.ro/turcia

https://www.researchgate.net/profile/Hasan_Akca/publication/26568003_Assessment_of_Rural_Tourism_in_Turkey_Using_SWOT_Analysis/links/5744584b08aea45ee8500a71/Assessment-of-Rural-Tourism-in-Turkey-Using-SWOT-Analysis.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/Șöbiyet

https://ro.wikipedia.org/wiki/Șaorma

https://ro.wikipedia.org/wiki/Baclava

https://retete.unica.ro/recipe-categories/retete-turcia/

https://retete.unica.ro/recipes/ayran-reteta-iaurt/

https://retete.unica.ro/recipes/cacik-sau-supa-de-iaurt-turceasca/