Cetăți în stil Vauban - Cetatea Aradului

Cetatea Aradului este ultima fortificatie ridicata în stil Vauban din Europa care a ramas perfect conservata. Cetatea a fost construita între 1762 si 1783, conform planurilor arhitectului austriac Filip Ferdinand Harsch din ordinul împaratesei Maria Tereza si a fiului ei Iosif al II-lea.

Intentia ei era de a muta orasul la cativa kilometri buni de actualul amplasament. Planurile sale au fost intrerupte de moarte si nu au mai fost continuate de fiul ei, care a primit la Viena mai multe delegatii ale aradenilor opozanti proiectului sustinut de Maria Tereza. Aradul de astazi ar fi trebuit sa fie in zona comunei Zimand daca imparateasa si-ar fi dus planurile la bun sfarsit.

In forma de stea cu sase colturi, era prevazuta cu trei randuri de cazemate subterane si mai multe randuri de santuri de aparare. In incinta complexului se gasea o capela care fusese construita o data cu cetatea. Poarta principala si cladirile din interior au fost construite in stil baroc. Toate constructiile au fost realizate in caramida si piatra, mult ingropate in sol, astfel incat cu greu puteau fi distruse de un tir direct de artilerie. Legendele spun ca cetatea a fost construita cu caramida adusa din mana in mana, prin sir indian, de la Jimbolia, o caramida ajungand în 24 ore la destinatie. In aceasta munca infernala ar fi fost angrenati mii de oameni, majoritatea tarani sau sclavi. De asemenea, vreme indelungata au circulat numeroase povestiri despre tunelurile subterane care ar lega cetatea de gara aradeana sau de fortareata de la Siria, acolo unde a fost inabusita revolutia de la 1848-1849.

Actuala cetate este unul din cele mai importante monumente istorice existente, în momentul de fata, în zona de vest a tarii.

Cetatea a fost considerata ca una dintre cele mai impresionante fortificatii militare ale timpurilor respective. Odata cu încheierea razboaielor austro-turce din prima jumatate a veacului alXVIII-lea si dupa ocuparea Transilvaniei, a Banatului si a altor teritorii de catre Imperiul Habsburgic, s-a preconizat construirea unor fortificatii militare , în regiunile pe atunci abia ocupate, pentru asigurarea dominatiei în aceste zone.

Noua cetate a Aradului, in conformitate cu planul imperial, trebuia sa inlocuiasca vechea cetate aradeana si sa corespunda din punct de vedere al tehnicii militare contemporane. Ca loc de construire a fost aleasa o peninsula a Muresului (pe malul stang ) pe care orasul a cedat-o autoritatilor militare. De construirea cetatii, în momentul respectiv, a fost legata problema stramutarii orasului în câmpia Zimandului, pentru ca cei din cetate sa aiba camp deschis de tragere. Rezistenta populatiei si apelurile la Viena au determinat suspendarea acestei idei.

Lucrarile au durat 20 de ani, cu mici întreruperi cauzate mai ales de lipsa fortei de munca, asa incat cetatea a fost terminata în 1783. Dupa terminarea lucrarilor, in cetate au fost amplasate diferite unitati militare si în felul acesta Aradul a devenit un centru militaro-politic al dominatiei austriece în zona. Istoricul cetatii, în mai bine de 200 de ani de existenta, este legat de diferite evenimente importante. In timpul Revolutiei lui Horea, în 1784, cetatea a fost unul din centrele de actiune a trupelor imperiale impotriva rasculatilor. In vremea razboaielor napoleoniene în cetate au fost tinuti numerosi prizonieri francezi. Dupa revolutia din 1848, in cazematele cetatii, au fost inchisi si condamnati numerosi revolutionari printre care si Eftimie Murgu. Odata cu sfarsitul secolului al XIX-lea, cand se schimba conceptia strategica, cetatea isi pierde importanta devenind o simpla cazarma.

Cetatea a functionat ca lagar intre 1914 si 1918, pentru sarbii deportati, dar si ca loc de detentie pentru prizonierii de razboi. Acolo au fost detinuti si ucisi mai multi tarani rasculati în secolul al XVIII -lea, condusi de Horea, Closca si Crisan.