București

Prima atestare documentara a Bucurestiului este facuta la 20 septembrie 1459 de catre domnitorul Vlad Tepes ce confirma o donatie.

Totodata, hotararea lui de a stabilii aici, resedintei domnesti a avut un impact hotarator in dezvoltarea ulterioara a asezarii.

Din secolul al XV-lea si pana la sfarsitul epocii feudale, in pofida marilor calamitati naturale si a razboaielor, orasul Bucuresti a cunoscut o continua dezvoltare economica si sociala, devenind unul din principalele centre urbane din sud-estul Europei, recensamantul din 1811 consemnand in Bucuresti 2981 de persoane care se ocupau cu mestesugurile si comertul.

Revolutia din 1821 marcheaza inceputul istoriei moderne a Bucurestiului. La inceputul secolului al XIX-lea, se poate distinge deja o structura socio-profesionala: mestesugari , negustori ,slujbasi in aparatul administrativ , clerici , boieri ,slujitori Dupa un recensamant din anul 1807, in Bucuresti erau 3523 de pravalii, iar mai tarziu, in anul 1820, sunt consemnate peste 200 de cladiri publice, mai multe piete si gradini publice.

In anul 1830 se infiinteaza "Sfatul Orasenesc" (Administratia Publica Locala de azi) si orasul este impartit in cinci zone (sectoare), iar in 1846 este elaborat de primarie, primul Plan de Cadastru al Bucurestiului.

Bucurestiul devine capitala Romaniei prin proclamarea independentei de stat in 1877, incepand cu aceasta data, cunoaste o puternica dezvoltare economico-sociala