Amenajarea turistică a litoralului - Mangalia

I. Introducere

1.Amenajarea turistica a litoralului

Amenajarea turistică a teritoriului este parte integrantă a amenajării teritoriului unei ţări. Este un proces dinamic şi complex de amenajare ştiinţifică a spaţiului turistic cu luarea în considerare a relaţiei mediu colectivităţi umane, precum şi factorii care influenţează aceste relaţii.

Scopul amenajării teritoriului este punerea în valoare a resurselor regionale, îmbunătăţirea cadrului de viaţă şi a condiţiilor de existenţă ale locuitorilor, având în vedere atenuarea disparităţilor regionale ale dezvoltării economice şi sociale prin organizarea mediului înconjurător şi orientarea optimă a echipamentelor şi activităţilor.

Litoralul este definit ca zona de contact dintre elementele terestre si hidrologice. Este mediu fragil aflat in permanenta transformare si deci permanent supus proceselor care duc la deteriorarea echilibrului.

2.Localizare Mangalia

Al doilea oras al litoralului, Mangalia este o asezare de aceeasi varsta cu Tomisul, fiind in trecut o colonie antica intemeiata de greci care purta numele de Callatis (de la raul Calles din Asia Mica). Numele de azi al statiunii, Mangalia, vine de la Pangalia, care in greaca bizantina insemna “cea mai frumoasa”.

Oras - port maritim,cu o populatie de peste 40.000 de locuitori,edificat in zona litoralului maritim apartinand Podisului Dobrogei de Sud,la nord de limanul fluvio - maritim Mangalia.Altitudinal,orasul este cuprins intre 0,5 m in S-SE si 30 m in NV.

3.Istoric

Localitatea este menţionată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătăreşti din Bugeac (Coştangalia, Şamangalia, Gioltaigalia) şi prezenţa, de multe veacuri, a unei importante comunităţi de Tătari în oraş, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia).

Callatis a fost o colonie a cetăţii greceşti Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul şi jumatate din oraşul din Antichitate sunt acum submerse. În ciuda inevitabilelor războaie şi schimbări de stăpâni, oraşul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale Perşilor, ale Macedonenilor, ale Dacilor, şi ale Romanilor, deveniţi Bizantini prin creştinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, dispare ca atare odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII şi IX, fiind înlocuită cu o simplă aşezare de pescari.

Este parţial reclădită în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar dispare din nou în 1225, arsă de data aceasta de Tătari, care stabilesc aici o tabără, cresc cai şi oi, şi sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffroy de Villehardouin, el însuşi relatând instrucţii navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceştia un adăpost). Se pare că nici regatul Valaho-Bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga stăpânire turcească nu au schimbat această situaţie, adăugându-se doar un grup de Lipoveni în secolul al XVIII-lea.

Situaţia însă se schimbă odată cu alipirea Dobrogei la România în 1878. Mangalia devine un port modern (al doilea port maritim după Constanţa) cu vre-o 3000 de locuitori permanenţi în 1938, dar care devin peste 10.000 vara, oraşul crescând rapid mulţumită plajei de la Tatlageac-Comorova, ce se întinde pe mai mulţi kilometri între capurile Schitu şi Baglaru (azi Aurora). Mangalia a fost portul de ataş al primului submarin românesc "Delfinul".

După Al Doilea Război Mondial, oraşul devine zonă militară de frontieră şi turismul periclitează câţiva ani. În 1954 este din nou deschis tuturor, iar începând cu 1962 oraşul intră în atenţia guvernului pentru a deveni un important centru turistic: între pădurea Comorova şi mare sunt edificate staţiunile climaterice şi de destindere Jupiter, Olimp, Neptun, Saturn, Venus şi Aurora, iar vechiul şi pitorescul oraş, tipic dobrogean, este în mare parte distrus pentru a lăsa loc unor construcţii moderne, dar într-un stil funcţional ce se poate găsi oriunde în lume.

II. Potentialul turistic

Statiunea balneoclimaterica este favorizata de conditiile climatice (media anuala a temperaturii este de 11,2o C,a lunii iulie de 26-28o C,iar precipitatiile medii anuale au valori de 377 mm) si de prezenta Lacului Mangalia ( separat initial de mare,acum un golf al acesteia printr-o deschidere antropica efectuata in 1953; 261 ha suprafara,9,5 km lungime, 0,8 km latime,13 m adancime maxima),in nordul caruia sunt bogate izvoare de apa mezotermale (26 - 28oC),sulfuroase.

Mangalia are o plaja cu forma usor circulara intinzandu-se intre digul de nord al Portului comercial Mangalia si plaja Saturn cu care comunica printr-o scurta portiune neamenajata , in partea de nord a orasului. In partea centrala plaja are circa 120 m latime si este marginita de o faleza inalta folosita ca loc de promenada in serile calde de vara de turisti. Accesul pe plaja se face de regula pe scarile care coboara pe plaja chiar din zona centrala a orasului.