Royal Dutch Shell

Grupul anglo-olandez Royal Dutch Shell constituie un competitor serios si de temut pentru companiile americane de petrol, la nivel mondial, Shell fiind singura companie straina cu o contributie semnificativa la dezvoltarea petrolului chiar si în SUA.

Shell a avut interese americane sporite pentru o foarte lunga perioada de timp, o parte a actionarilor apartinând SUA. Componenta americana a grupului international a devenit acum atât de extinsa, încât contribuie cu aproximativ o treime la profiturile companiei.

Shell este un nume cunoscut în întreaga lume atât ca furnizori de combustibili si lubrifianti, dar si ca o companie ce realizeaza cercetari si prospectari pe uscat si pe apa, pentru a gasi noi zacaminte de petrol si gaze naturale, prelucreaza si distribuie gaze naturale, fabrica o gama larga de produse chimice si, în acelasi timp, desfasoara activitati de cercetare si inovare în domeniul noilor surse de energie: energia solara, geotermala, forta vântului.

Grupul Royal Dutch Shell opereaza în peste 145 de tari si are aproximativ 135.000 angajati în întreaga lume. Prin asocierea practica a unui mini-magazin ce comercializeaza o gama larga de produse, de la accesorii auto pâna la produse alimentare la fiecare statie de alimentare cu carburant, Shell s-a implicat si în comertul cu amanuntul, reteaua de magazine astfel formata depasind de doua ori pe cea a Mc’Donalds.

Istoria grupului Royal Dutch Shell începe la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX. În 1833, Marcus Samuel deschide în Londra un magazin ce vindea cochilii de scoici (engl.”shell”=scoica) slefuite si prelucrate cu multa maiestrie. Afacerea devine prospera si, cu ocazia unei excursii pe tarmul Marii Caspice, fiul sau întrevede oportunitatile exportului de petrol pentru iluminat si gatit în Orientul Îndepartat. Astfel, în 1892, concesioneaza un tanc petrolier cu ajutorul caruia exporta 4000 barili de petrol rusesc în Singapore si Bangkok.

Între timp, ia nastere compania Royal Dutch în Olanda pentru a exploata câmpurile petroliere din Asia, detinând, pâna în 1896, o flota numeroasa pentru a concura compania britanica.

Royal Dutch Shell este denumirea care a luat nastere în urma asocierii, în1907, într-un holding format din compania olandeza Royal Dutch si cea engleza Shell Transport & Trading Co. Dupa fuziune, grupul s-a extins prin importante achizitii în Europa, Africa si cele doua Americi. Desi a fost afectata într-o mare masura de cele doua razboaie mondiale, multe fabrici si rafinarii fiind distruse sau confiscate, compania a reusit sa se mentina pe piata petrolului, reusind chiar sa intre cu succes si pe piata nord – americana. Între anii 1950 – 1960, productia si vânzarile firmei au crescut în asa masura încât Shell furniza 1/7 din productia mondiala de petrol, în timp ce crestea si cererea pentru gaze naturale – o noua sursa de energie pentru acea perioada. Crizele petroliere din anii ’70 au afectat si grupul Shell datorita cresterii pretului titeiului si reducerii ofertei de petrol nerafinat, în ciuda descoperirii unor importante rezerve de petrol si gaze naturale în zacaminte situate în Marea Nordului.

Spre sfârsitul anilor ’80, 15% din productia de energie a Europei era asigurata de folosirea gazelor naturale, jumatate din aceasta cantitate fiind furnizata de grupul Shell, care se reorienteaza si spre productia de gaze lichefiate, fiind pionieri în acest domeniu, dar si prelucrarea metalelor si obtinerea otelului. În acelasi timp, compania a dezvoltat si aplicat tehnologii de productie noi, obtinând o serie de produse care au revolutionat industria petrolului, a gazelor naturale , dar si pe cea chimica.

Carburantii si lubrifiantii produsi azi de Shell sunt testati în cele mai riguroase conditii, fiind folositi de firma Ferrari pentru monoposturile din Formula 1.

Repartitia este 60% partea olandeza si 40% Shell, asocierea fiind reala. Toate serviciile se gasesc în ambele sedii (Londra si Haga), cu câteva exceptii: serviciile comerciale si de dezvoltare ale companiei Shell sunt centralizate la Londra.