Protecționismul tarifar al Uniunii Europene - tarif extern comun

Generalităţi

Modalitati protectioniste:

tarifare (presupune utilizarea barierelor vamale)

netarifare (utilizand bariere ca: contingente, norme tehnice, formalitati administrative,etc)

Argumente care susţin oportunitatea folosirii

protecţionismului ca instrument de politică comercială: -micro şi mezoeconomice

-macroeconomice

-alte tipuri de argumente

Principalele grupuri ale căror interese sunt lezate de protecţionism:

Consumatorii,

Industriile care folosesc input-uri provenite din import;

Comercianţii;

Exportatorii;

Companiile transnaţionale

Tariful extern comun

-instituit în 1968, o data cu încheierea procesului de înlăturare a taxelor vamale între tarile membre şi formarea uniunii vamale.

-Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la 7 februarie 1992, nu a adus decât modificari minore privind politica comerciala externa comuna.

Tariful extern comun se caracterizează prin:

- taxe ad-valorem la produsele industriale;

- taxe specifice la produsele agricole;

- excepţii în ceea ce priveşte maximele tarifare aplicabile cu precădere unor produse agricole şi unor produse industriale sensibile;

- multitudinea poziţiilor tarifare la care nu se percep taxe vamale;

- existenţa escaladării tarifare (creşterea taxei vamale pe măsura ridicării gradului de

prelucrare a produsului) pentru anumite produse(textile, cauciuc, tutun, etc.).

Tariful comunitar are doua

componente:

taxele vamale

nomenclatorul tarifar.

a) Taxele vamale dupa modul de percepere, taxele vamale se clasifica in taxe ad-valorem, taxe specifice sau taxe mixte (atat ad-valorem cat si specifice).

Tariful vamal comunitar cuprinde doua coloane de taxe vamale:

aceea a taxelor autonome, stabilite în mod unilateral

a taxelor conventionale, taxe care se negociaza si se consolideaza în cadrul GATT/OMC.

Taxele vamale comunitare (customs debt) 1. Valoarea in vama (value of declared goods)

2. Tariful vamal (customs tariff)

3. Originea bunurilor