Politica Comuna

Extras din referat Cum descarc?

Toate tarile puternic dezvoltate practica o politica agricola organizata si uneori foarte complexa. Acest lucru este valabil atat pentru S.U.A., Canada, Japonia, Elvetia, cat si pentru Uniunea Europeana. Politica Agricola Comuna este printre primele politici comune adoptate de Uniunea Europeana (fosta Comunitatea Economica Europeana). Geneza ei a fost o reactie la problemele alimentare care au urmat celui de-al doilea razboi mondial. 
Termenul de "politica comuna" reflecta in mod fidel una dintre trasaturile definitorii ale PAC, si anume aceea ca, pentru circa 90% din produsele agricole, decizia nu mai apartine statelor membre, ci Uniunii Europene. De ce statele europene au considerat necesar sa cedeze din prerogativele suveranitatii intr-un domeniu asa de sensibil cum este cel agricol? 
Sunt doua motive care au condus la aparitia acestei politici si anume: - nevoia unei "fluidizari" a comertului european cu produse agricole, si mai ales dorinta tarilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor; 
- teama fata de situatia in care forta de munca eliberata din agricultura ca urmare a mecanizarii n-ar fi putut fi absorbita in acelasi ritm de celelalte sectoare ale economiei, caz in care veniturile agricole ar fi scazut si mai mult comparativ cu cele din industrie. Dezvoltarea unei viziuni comune la nivel european, de protejare a veniturilor fermierilor s-a considerat ca ar fi putut preveni o astfel de situatie. Astfel conjunctura economica, impreuna cu vointa politica au dat nastere politicii agricole comune. Prima reflectare a acesteia se regaseste in Tratatul de la Roma (1957). Agricultorii reprezentau in momentul semnarii Tratatului de la Roma 25% din populatia activa. Dincolo de apartenenta la aceeasi arie de civilizatie, in care agricultura si taranii au constituit baza edificarii culturii europene, caracteristica principala a Europei agricole era diversitatea sistemelor si structurilor de exploatare, a metodelor de gestiune si a politicilor. Din alta perspectiva, Europa de Vest nu reusise inca sa depaseasca, in pofida sprijinului american acordat prin Planul Marshall si a eforturilor de coordonare a politicilor de dezvoltare in cadrul OCDE, intarzierea economica si dezechilibrele provocate de anii de razboi. Agriculturile europene, chiar cele mai moderne (M. Britanie, Olanda, Danemarca), erau inca putin mecanizate, foloseau cantitati reduse de ingrasaminte, iar rolul produselor fitosanitare era ignorat. Exploatatii familiale de mici dimensiuni, nespecializate, nu puteau sa asigure decat venituri de subzistenta intr-o agricultura de autoconsum, departe de a oferi necesarul de produse alimentare si de a face fata concurentei externe, venita indeosebi din partea SUA.
Aplicarea efectiva a politicii agricole se va face insa, incepand cu anul 1962, in urma Acordului de la Bruxelles. In cadrul acestui acord, s-au stabilit elementele-cadru ale politicii respective, referitoare la principii, obiective, mecanisme de functionare, produsele sau grupele de produse supuse interventiei, precum si reglementarile unice, comunitare, privind productia, preturile, importurile si exporturile agricole. 
Necesitatea formularii unei politici economice comune in domeniul agricol, care sa conduca la relansarea productiei si satisfacerea consumului, a pornit din insasi situatia precara a acestui sector. Relevant, in perceptia pe care europenii au avut-o fata de procesul de integrare agricola, este semnalul lansat, cu 11 ani inaintea semnarii Tratatului de la Roma, de generalul Marshall: "Unul din aspectele acestei probleme (economice, n.n. ) este, in acelasi timp, interesant si grav: fermierul a produs intotdeauna bunurile alimentare pe care le poate schimba cu orasenii contra altor bunuri necesare vietii. Aceasta diviziune a muncii reprezinta baza civilizatiei moderne. La ora actuala, ea este amenintata de ruina. Industriile oraselor nu produc suficiente marfuri necesare schimbului cu fermierii producatori de produse alimentare (...). Fermierul si taranul nu pot sa gaseasca pe piata marfurile pe care vor sa le cumpere, astfel incat vanzarea produselor lor in schimbul banilor pe care nu pot sa-i utilizeze le pare o tranzactie lipsita de interes. Deci, ei au incetat sa mai cultive intensiv campul pentru a obtine nutret, in ciuda faptului ca le lipsesc imbracamintea si alte produse ale civilizatiei. In acelasi timp, locuitorilor oraselor le lipsesc hrana si combustibilul. Guvernele sunt deci fortate sa se serveasca de resursele in devize straine si de credite pentru a cumpara din strainatate aceste produse indispensabile, epuizand astfel fondurile de care au nevoie urgenta pentru reconstructie"( Discurs la Universitatea Harward, 5 iulie 1947). In fapt, acest tablou nu suferise modificari esentiale nici in momentul integrarii europene. Astfel, in anul 1958, aproape 20% din populatia ocupata se afla in sectorul agricol, cu deosebire in exploatatii de dimensiuni foarte mici, care contribuiau la formarea P.I.B. cu numai 10%, ceea ce demonstra o eficienta foarte scazuta a acestei ramuri. De altfel, venitul mediu pe un agricultor era sub 40% din venitul mediu pe economie. In plus, la nivelul fiecarei tari, nu se putea vorbi de o politica agricola clara, coerenta si nici de un aparat administrativ adecvat pentru a controla procesele de productie, precum si legaturile cu ramurile din amonte sau aval de agricultura. Ca atare, se impunea, ca alternativa, o politica agricola comuna de sprijinire a fermierilor prin preturi inalte, bazate pe cele mai ridicate costuri pe unitatea de suprafata, inregistrate pe terenurile cele mai putin fertile, dar necesar a fi cultivate. Avantajele unei astfel de politici au rezultat din posibilitatea gestionarii ei, precum si din impulsionarea productiei, ca urmare a sprijinului acordat fermierilor. Dezavantajele s-au resimtit in domeniul consumului, dat fiind preturile inalte percepute de producatori. In ansamblul politicilor economice comunitare, politica agricola a fost prioritara, dar si cea mai importanta. Un singur exemplu este edificator: in bugetul Comunitatii, in toata perioada scursa de la lansarea P.A.C. si pana astazi, pentru finantarea cheltuielilor agricole au fost alocate aproape jumatate din fondurile totale. Se apreciaza ca obiectivul principal al acestei politici, si anume realizarea securitatii alimentare din propria productie, a fost indeplinit pe ansamblul Comunitatii. In plus, pe parcursul derularii P.A.C. a aparut si s-a manifestat un fenomen negativ (neanticipat in momentul lansarii acestei politici): supraproductia, care atragea costuri suplimentare, fie pentru stocare, fie pentru sustinerea preturilor la export. Protejarea producatorilor agricoli comunitari, in general benefica pentru acestia, a indus insa nenumarate dezechilibre intracomunitare, cat si extracomunitare. In interiorul organizatiei, aceste dezechilibre au pornit din conflictul de interese, existente obiectiv intre: producatorii agricoli si consumatorii acestor produse; producatorii agricoli din tari diferite; producatorii agricoli din sectoare complementare; agricultura si ramurile economice din amonte sau aval de aceasta; agricultura si comert etc.


Fisiere in arhiva (1):

  • Politica Comuna.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!