Petrolul

PETROLUL

sursa naturala de hidrocarburi

În limba latina, echivalentul pentru petrol- ''Petrolum'' semnifica ulei de piatra; nafta (în greaca- ''naphtha''); titei- substanta minerala lichida lichida sau vâscoasa, combustibila, constituita dintr-un amestec de hidrocarburi solide, lichide sau gazoase din clasa metonica (parafinica), naftenica si aromatica cu un mic adaos de alti compusi organici:

- de sulf (0,1 - 6%)

- de oxigen (pâna la 5 %), azot s.a.

În medie petrolul contine 85% C, 12-14% H, restul revine N, O, S, V, Co, Cu, P, K, I, Fe s.a. Petrolul este uleios, florescent, de culoare bruna închisa sau neagra cu nuante verzui sau galben verzui. Exista si petrol galben- deschis, straveziu, petrol ''alb'' ce se gaseste în Baku si Pensylvania. Petrolul cu apa formeaza emulsii stabile. Dupa densitate se deosebesc:

- Petr. usoare (densitatea 730-900 kg/m*3*);

- Petr. grele (densitatea 900-1040 kg/m *3*).

Puterea calorica a petrolului este între 10000 si 11000 cal./kg. În functie de hidrocarburile predominante (peste 50%) se deosebesc:

- Petrol metanic (parafinic);

- Petrol naftenic (cicloparafinic);

- Petrol aromatic.

Exista si petrol mixt, de exemplu petrol nafteno- metanic (25% hidrocarburi naftenice si peste 50% metanice).

În natura petrolul se acumuleaza în roci poroase strabatute de pisuri, numite roci- colectoare sau roci- magazii. Acestea pot fi gresii, nisipuri, calcare, dolomite, s.a. De obicei în rocile- magazii petrolull se gaseste în asociatie cu cu gazele naturale. Geneza petrolului nu este definitiv stabilita. Exista doua teorii: organica si anorganica.

Pe fundul marilor se amesteca si putrezesc organizme animale si ramasite vegetale, în a caror structura intra carbonul si hidrogenul: diatomee, protozoare, radiolari, alge unicelulare, saprofite, plancton etc.Ferite de contactul cu aerul, sub straturi de sedimente nisipoase, materiile organice se acumuleaza, se încing si se descompun. Datorita microbilor anaerobi, ele fermenteaza si se transforma încet, dând nastere unor mase vâscose sau gazoase de hidrocarburi, pe care le numim cu un singur cuvânt- petrol. Atât petrolul cât si gazele de sonda, care se formeaza în pungile ascunse sau deasupra vechilor depozite marine, au rezultat printr-un proces de bituminizare a materiei organice, care a format depozite numite sapropel (amestec de hidrocarburi solide, lichide, gazoase) sub actiunea unor bacterii ca Bacterium aliphaticum si Methanomas methanica. Hidrocarburile solide sau vâscose (bitumen, asfalt) s-au format din petrol, care si-a pierdut hidrocarburile gazoase. Lor li se adauga sisturile bituminoase, care sunt argile sau marne bogate, îmbinate de materie organica. Acestea din urma reprezinta o importanta rezerva strategica de energie a industriei. Prin urmare, conform primei teorii, petrolul se formeaza din substanta organica dispersata în rocile sedimentare depuse pe fundul bazinelor acvatice (mari, oceane, lacuri, lagune) în conditii anaerobe. Astfel de roci se numesc roci- mama. La cufundarea rocilor- mama în interiorul scoartei terestre la adâncimi de peste 1 km, în urma actiunii proceselor tectonice se creeaza anumite conditii termodinamice, datorita carora, din substantele organice incluse în aceste roci se degaja hidrocarburile lichide si componenti gazosi (CO*2* si NH*4*). În urma compactizarii rocilor- mama, hidrocarburile si componentii gazosi migreaza în stratele de roci poroase (rezervoare naturale), acumulându-se în asa- numitele ''captoare''.

Una din teoriile anorganice presupun formarea petrolului din capiturile magnatice din adâncul pamântului, de unde acestea patrund în scoarta terestra si la suprafata ei prin rupturile tectonice de adâncime.

Petrolul constitue sursa principala de combustibili lichizi, precum si de materie prima pentru industria chimica, servind la prelucrarea celor mai diverse produse (cauciuc, solventi, explozibili, detergenti etc).