Operatiunile comerciale combinate sunt afaceri internationale care imbina operatiunile de export, import, prestari de servicii etc intr-un mecanism tranzactional unic, conceput si pus in aplicare de compartimentele de comert exterior sau de firme specializate in acest domeniu. Operatiunile combinate s-au dezvoltat in comertul international in special in deceniile opt si noua si se mentin si in prezent ca o forma de tranzactii adaptata conditiilor specifice care caracterizeaza anumite directii ale relatiilor economice internationale. Dezvoltarea acestui gen de operatiuni are la baza mai multi factori: -migratia comerciala - preocuparea firmelor de comert exterior de a oferi noi modalitati de promovare a tranzactiilor si sporire a profiturilor; -diferentele de nivel si performanta intre tarile participante la comertul mondial; -amplasarea geografica in raport cu partenerii comerciali; -deosebiri si imperfectiuni in mecanismele de piata dintre diferite tari; -regimul juridic general si cel al comertului in diferite tari; -politica comerciala si valutara a diferitelor state. Operatiunile combinate se particularizeaza prin urmatoarele aspecte: -baza juridica a operatiunilor este creata, de regula, prin doua sau mai multe contracte, intre care exista o anumita legatura; -tranzactia prezinta un grad mai ridicat de risc; -realizarea tranzactiilor presupune un grad mai inalt de profesionalism. Principalele tipuri de operatiuni comerciale combinate sunt: contrapartida, reexportul operatiunile switch si operatiunile de swap. Switch Pe masura dezvoltarii clearing-ului si, mai ales, in conditiile clearing-ului multilateral, determinat si de lipsa de lichiditati in valute forte, a aparut si s-a individualizat treptat o tehnica complexa de comert exterior, anume tehnica de switch. Unii autori considera ca tehnica de switch are suficiente caracteristici proprii, pentru a fi analizata distinct de cea de contrapartida, care a generat-o initial. Punand accent pe latura financiar-valutara si pe posibilitatile oferite de aceasta operatiune ca aport de devize, o parte din specialisti separa complet switch-ul de contrapartida. Alti autori apreciaza insa ca tehnica de switch ramane doar o forma a contrapartidei si priveste doar unele modalitati de lichidare a unor solduri persistente in cadrul acordurilor de clearing. Acestia considera ca switch-ul face parte integral din contrapartida si, ca pana la individualizarea sa ca tehnica distincta, va mai fi necesar mult timp. Practic, tehnica de switch s-a afirmat la inceputul anilor 1940-1950 si s-a dezvoltat si consolidat in perioada 1960-1970, cand dezechilibrele frecvente rezultate in unele conturi de clearing au obligat, pentru lichidare: -fie la transformarea soldului disponibil din contul de clearing al unei tari (fata de alta ) in valuta forte, si lichidarea in acest fel a datoriei; -fie, invers, la transformare unor fonduri in valuta in disponibilitati de clearing, pe o anumita relatie, si apelarea la reexport pentru a stinge datoria. Oricum am incadra tehnica de switch, in cadrul acestui proces de lichidare succesiva a unor solduri ale contului de clearing (si de aport valutar), intereseaza faptul ca aceasta tehnica este extrem de complexa, greu de negociat si de gasit parteneri
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.