Extras din referat

Determinarea cursului de schimb la vedere

Cursul de schimb afisat pe panourile electronice ale bancilor, in ziare, pe ecranele televizoarelor, in vitrinele caselor de schimb etc. se fundamenteaza pe informatii, calcule, intuitii, conjuncturi de interese, reprezentand, asadar, „ce se vede” dintr-un ansamblu, deseori cu o baza destul de larga, de informatii si decizii.

Indeosebi cursul de schimb la vedere stabilit de cele mai importante banci reprezinhta indicatorul principal in raport cu care se formeaza sau se stabilesc prin calcule celelalte tipuri de cursuri. Din punct de vedere teoretic, stabilirea cursului de schimb la vedere se bazeaza pe:

- teoria paritatii puterii de cumparare;

- teoria paritatii ratei dobanzii;

- considerente legate de echilibrul balantei de plati.

O unitate monetara (R) exprimata in valuta altei tari (K) presupune stabilirea unui astfel de curs de schimb incat puterea de cumparare exprimata in unitati monetare (R), ca si a celei exprimate in valuta (K) sa fie aceeasi.

Teoria paritatii puterii de cumparare sta la baza stabilirii cursului de schimb indeosebi pe termen lung si mediu. Pe termen scurt, cursul de schimb este influentat indeosebi de directia fluxurilor de capital care, la randul ei, depinde de nivelul ratei dobanzii. Astfel, o crestere semnificativa a ratei dobanzii in cazul unei valute convertibile poate atrage fluxurile de capital daca respectiva valuta este suficient de „puternica” pe piata si, intr-o conjunctura data, prezinta o deosebita incredere. Intr-un astfel de caz, oarecum de exceptie, pretul acelei valute va creste (se va aprecia), ea fiind tentanta prin dobanda ce o aduce. Corespunzator, celelalte valute vor fi cotate (in unitati de moneda cu dobanda marita) la preturi mai mici (se vor deprecia). Mai frecventa este situatia in care o crestere a dobanzii pentru o valuta (nu dintre cele mai puternice) este urmarea unui proces inflationist, ceea ce „sperie” capitalurile si, ca urmare, acea valuta va fi oferita spre vanzare in mod mai intens, ceea ce va avea drept urmare ieftinirea ei (deprecierea) in raport cu celelalte valute la care rata dobanzii nu s-a modificat.

Elementele teoretice isi gasesc un corolar in reprezentarile formale. Astfel, din egalitatea presupusa de teoria paritatii puterii de cumparare:

se ajunge la relatii care permit stabilirea cursului de schimb in perioada imediat urmatoare (t+1).

In ce priveste fluctuatia cursului de schimb, aceasta este fundamentata teoretic de diferentele dintre tari privind evolutia inflatiei, rata dobanzii, anticiparile agentilor economici privind evolutia in viitor a cursurilor.

Din punct de vedere practic, stabilirea cursului de schimb presupune luarea in considerare a elementelor de teorie mentionate, fie sub forma manifestarii lor directe (ca o reactie imediata la scumpirea unor produse de baza, ridicarea semnificativa a ratei dobanzii intr-o tara), fie indirecte (luand in calcul atitudinea clientilor, mersul pietei vizavi de moneda unei tari). De asemenea, adevarat este faptul ca si alte informatii importante sunt avute in vedere, precum: necesarul sau excedentul de valuta al bancii, rezultatele prognozelor, relatiile dintre banci, relatiile interumane (intre angajatii diferitelor banci care realizeaza tranzactii monetare).

Astfel, avand in vedere cazul unei banci de o anumita anvergura pe piata valutara, stabilirea cursului de schimb se realizeaza, in varianta initiala, in ziua t (curs de deschidere) inca inainte de ora 8, cand incep tranzactiile, tinandu-se seama de urmatoarele surse de informare:

- cursurile de schimb „la inchidere” la bancile din New York (dar si din alte centre de pe coasta de est a SUA) si functiile privind piata valutara asiatica, care sunt piata care precede in timp deschiderea pietei europene, asa cum apare pe ecranele calculatoarelor conectate la agentiile Reuters, Telerate etc. Intereseaza cotatiile din New York stabilite la sfarsitul zilei precedente intrucat ele au fost realizate in tara care „da tonul” pe piata valutara internationala, iar pe de alta parte, diferenta de fus orar face ca bancile din SUA sa functioneze suficient de multe ore dupa ce bancile europene „au inchis” pentru a putea oferi informatii proaspete privind „mersul pietei”.

- stirile comunicate de principalele agentii de presa privind evenimentele petrecute „peste noapte” (mai precis anterioarele 14-15 ore care au trecut de la inchiderea activitatii zilei precedente). Astfel de stiri, precum: calmitati naturale sau calamitati naturale, compromiterea exporturilor unei tari, schimbari privind politica economica, guvernul, majoritatea parlamentara intr-o directie care trezeste neincredere, cresterea preturilor la produsele de baza sau a ratei dobanzii etc. privind tara K fac ca increderea in puterea de cumparare a minedei K sa scada (uneori vertiginos) si ca urmare este oferita intens spre vanzare, desi solicitarile scad, ceea ce o va face mai ieftina in raport cu alte valute (are loc o depreciere vizibila a monedei tarii in care evenimente de genul celor enumerate au avut loc); invers, daca in tara Z se anunta schimbari in bine (stabilitate sau expansiune pe plan economic, recolte bune, rata scazuta a inflatiei, excedent al balantei comerciale etc.) ele au ca urmare mentinerea pretului monedei Z sau chiar scumpirea unei astfel de monede in raport cu alte valute (apreciere).