Locul României în comerțul mondial - perioada comunistă

1. Introducere: comunismul

Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe noţiuni: un anume sistem social, o ideologie care promovează acest sistem social, sau o mişcare politică care doreşte să implementeze acest sistem.

Trecerea României în spatele „Cortinei de Fier”, mai precis în zona de ocupaţie sovietică, a reprezentat un capitol de istorie siluită şi falsificată, un proces desfăşurat în etapa finală şi îndeosebi, după terminarea celui de-al doilea război mondial. Cu câteva săptămâni înainte de capitularea Germaniei Stalin afirma : „În războiul acesta nu este la fel ca în cel trecut, ci cel care ocupă un teritoriu îşi impune şi sistemul său social. Fiecare îşi impune sistemul său acolo unde ajunge armata sa”. La începutul lui septembrie 1944, revenind în Capitală şi întâlnindu-se cu trupele ce se aflau spre vest, regele Mihai I a reţinut cu îngrijorare că ruşii erau în plin marş de ocupare a ţării.

2. Situaţia economică la sfarşitul celui de-al doilea război mondial

O privire de ansamblu asupra situaţiei României la începutul celei de a doua jumãtaţi a secolului al XX-lea ne conduce la constatarea cã ţara noastrã se caracteriza printr-un nivel scãzut de dezvoltare. Acesta rezulta, pe de o parte, din ramânerea în urmã economicã, având în vedere caracterul predominant agrar al dezvoltãrii societãţii româneşti din prima jumãtate a secolului al XX-lea, cu toţi paşii înainte deloc neglijabili facuţi în industrie în anii interbelici. Pe de altã parte, aceastã stare era datoratã distrugerilor suferite de România în timpul celui de-al doilea razboi mondial, multiplicate de sumele importante platite de ea sub formã de datorii de razboi, deoarece nu i s-a recunoscut calitatea de beligerant, deşi, prin participarea umanã, materialã şi pierderile suferite, ţara noastrã s-a situat pe locul 4 în randul naţiunilor aliate.

După cel de-al doilea război, una dintre cele mai urgente probleme era redresarea economiei, pentru că agricultura, industria si intreaga infrastructură economică suferise mari distrugeri si pierderi.

Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmarea realizarea a 5 obiective:dezvoltarea extensivă, autarhia economică, planul central şi planificarea,investiţii masive în industria grea în dauna celei de consum şi sovietizarea industriei româneşti.

Consecinţele nefaste ale pătrunderii Uniunii Sovietice în economia românească au fost: ruperea legăturilor tradiţionale cu Occidentul, o izolare şi mai completă decât cea din timpul suzeranităţii otomane din secolul al XVIII-lea şi exploatarea economică directă din partea U.R.S.S prin intermediul sovromurilor (societăţi mixte romano-sovietice,înfiinţate în urma unui acord economic încheiat la Moscova la 8 mai 1945, care activau în principalele sectoare ale economiei româneşti).

În ceea ce priveşte politica externă a României din acea perioadă, ea a fost subordonată în întregime intereselor Uniunii Sovietice, cel puţin până în primii ani ai deceniului al şaptelea. România a refuzat planul Marshall, iar P.C.R. a participat la punerea bazelor Biroului Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti, în septembrie 1947, lângă Varşovia (Cominform). În 1949, România a fost membru fondator al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), iar în 1955 al Tratatului de la Varşovia, organizaţie militară îndreptată împotriva democraţiilor occidentale. În felul acesta, ţara noastră a devenit un membru activ al organizaţiilor şi organismelor controlate de Uniunea Sovietică, s-a transformat, împotriva voinţei sale, într-un duşman al Occidentului şi al democraţiei, poziţie pe care nu a părăsit-o decât în decembrie 1989.

Trebuie spus însă că "independenţa" faţă de Uniunea Sovietică a fost, în primul rând, a conducătorilor, Dej şi apoi Ceauşescu, şi nu a ţării. România a continuat să fie membră a C.A.E.R. şi a Tratatului de la Varşovia, a continuat să facă spionaj împotriva democraţiilor occidentale şi să transmită informaţii şi tehnologie în URSS. În ciuda "independenţei" ţării, modelul sovietic de dezvoltare internă a devenit tot mai puternic în România, mult mai puternic decât în celelalte ţări socialiste care-şi proclamau deschis vasalitatea faţă de Moscova.