Investiții Străine Directe și de Portofoliu ca Promotoare ale Legăturilor Dintre Țările Gazdă și Cele de Origine

1. Introducere

Problema investiţiilor străine este o temă discutată şi adesea controversată, mai ales prin prisma efectelor pe care le creează. În lucrarea de faţă ne vom ocupa de ambele tipuri ale ei şi anume investiţiile străine directe şi cele de portofoliu prezentându-le rând pe rând şi contrastiv subliniind efectele pe care le pot avea asupra ţării gazdă. Vom prezenta consecinţele pozitive şi negative ale investiţiilor străine directe (ISD), respectiv strategiile, instrumentele ce stau la dispoziţia unei ţări pentru a minimiza partea negativă şi a amplifica beneficiile recurgerii la capital străin.

După aceste prezentări generale vom trece la date statistice asupra ISD şi investiţiilor de portofoliu în România evidenţiind evoluţia lor oprindu-ne şi asupra datelor recente din primul trimestru al anului curent.

În timp ce vom inventaria cei mai mari investitori străini în România (pe ţări şi companii) vom sublinia faptul că aceste relaţii de finanţare nu trebuie privite doar prin prisma beneficiilor şi creşterii economice, ci şi din perspectiva stabilirii şi dezvoltării de legături între ţara emitentă şi cea beneficiară de investiţii.

2. Investiţii străine directe

Prin investiţii străine directe înţelegem deţinerea directă sau indirectă de către o entitate străină a cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale unei întreprinderi. În acest caz receptorul investiţiei transferă către emitentul acesteia posibilitatea de control şi decizie asupra activităţii sale. Astfel investiţiile străine directe pot îmbrăca forma unei achiziţii, fuziuni, poate fi vorba de construirea unei fabrici noi, extinderea fabricii, absorbire, franciză, constituirea unei societăţi mixte, investiţie „pe loc gol“ etc. Aceste investiţii se află sub semnul unei duble condiţionări: putând juca un rol esenţial în restructurarea şi refacerea economiei unei ţări, stă în interesul ţărilor gazdă să fie deschise către astfel de investiţii, totodată şi deţinătorii capitalului străin fiind în căutare de noi pieţe de desfacere, respectiv posibilitate de plasament vor arăta disponibilitate de a investi în alte părţi ale lumii.

Desigur disponibilitatea investiţiei străine şi fluxul ei depind de factori interni ţării gazdă, cum ar fi: factori economici (PIB per cap de locuitor, dezvoltarea infrastructurii, „preţul“ forţei de muncă), politico-administrativi (stabilitatea politică, cadrul juridico-legislativ, sistemul fiscal, reglementările locale privind libera circulaţie a capitalului, adică uşurinţa repatrierii profitului şi a dividendelor din ţara gazdă) – aceştia din urmă deopotrivă importanţi din punctul de vedere al investiţiilor străine directe şi al celor de portofoliu –, geografici (poziţia geografică, strategică etc.), chiar demografici (vârsta medie a populaţiei, nivelul de educaţie etc.) şi nu în ultimul rând de rating-ul de ţară, respectiv de capacitatea unei ţări de a se promova în mediul internaţional, de a-şi face cunoscute intenţiile pe viitor şi realizările anterioare, avute în vizor de ambele tipuri de investitori.

Astfel potenţialul de creştere a ţării gazdă, rata creşterii economice, indicatorii macro-economici sunt atent analizaţi înainte de a investi într-o anumită zonă. Din perspectiva ţării în care se face plasamentul odată atrasă o investiţie, aceasta va antrena dezvoltare economică şi va atrage alte investiţii străine în căutare de noi pieţe.

O scurtă privire asupra istoriei investiţiilor străine ne arată că intensificarea lor în special după anii ’60 ai sec.-lui XX. fusese condiţionată de avântul schimburilor economice internaţionale, dar şi de politicile protecţioniste ale anumitor state naţionale în urma cărora multe companii dezvoltate şi-au văzut restrânse pieţele de desfacere. Drept urmare ele căutau să contracareze acest deficit prin înlocuirea schimbului clasic de mărfuri cu acţiuni de investiţii în interiorul acestor state. Astfel iau naştere primele corporaţii internaţionale printre care amintim nume ca: Shell, Standard Oil, British Petroleum, Siemens, Krupp, Ericson etc.

Vorbind despre ţările din Europa de Est care după căderea regimului comunist au putut arăta o adevărată deschidere spre capitalul străin, constatăm o nevoie de investiţii străine masive justificată şi de nivelul tehnologic scăzut şi mult rămas în urmă. Fără retehnologizarea industriei aceste ţări sunt lipsite de şanse în privinţa competitivităţii produselor pe o piaţă globală. Odată cu trecerea la economia de piaţă în aceste ţări renaşte proprietatea privată şi apar investitorii autohtoni care asemenea celor străini urmăresc profituri cât mai mari, plasându-şi astfel capitalul în ideea rentabilităţii cât mai crescute. Dacă la nivel microeconomic asistăm la o convergenţă de interese între investitori străini şi autohtoni, interesele acestora deseori prezintă o divergenţă cu scopurile urmărite în plan macroeconomic şi anume orientarea investiţiilor spre domenii de interes naţional.

După cum era de aşteptat investitorii străini mânaţi de dorinţa de a obţine cât mai mare profit au acţionat în interesul propriu şi eventual în cel al statului lor de origine desconsiderând interesele naţionale ale statelor beneficiare. Prin urmare când se face o balanţă a efectelor investiţiilor străine asupra ţării gazdă, să nu se uite nici de acest aspect.

Printre beneficiile aduse de investiţiile străine ţării gazdă se numără: atragerea de capital, tehnologii noi, crearea de noi locuri de muncă ridicând astfel nivelul de trai în zonele vizate, creşterea productivităţii pe sectorul respectiv, ceea ce duce şi la creşterea venitului naţional. ISD pot îmbunătăţi standardul de viaţă în mai multe feluri, odată prin faptul că ca. 80% din ele vizează desfacerea produselor pe pieţele locale pe care au intrat, iar pe de altă parte prin diversificarea produselor şi a producătorilor se creează o concurenţă cu efect benefic asupra preţurilor. De exemplu în perioada 1995-2001 când Ford, General Motors şi Honda au intrat pe piaţa chinezească preţul maşinilor a scăzut în această ţară cu 30%. Prin intrarea firmei Walmart în Mexic şi odată cu ea şi a sloganului „în fiecare zi preţuri mici“ s-au redus adaosurile comerciale la comerţul cu amănuntul în aşa măsură încât anumiţi analişti pun pe seama companiei reducerea ratei inflaţiei în Mexic. Există numeroase exemple pentru crearea de noi locuri de muncă datorită ISD, în India ele au contribuit la crearea unei industrii de software cu o cifră de afaceri de peste 10 miliarde USD/an şi care angajează peste 500.000 de oameni pentru muncă înalt calificată pentru firme străine. În China firmele multinaţionale au determinat creşterea sectorului de bunuri de larg consum (863.000 angajaţi, venituri nete din export

1,7 miliarde USD/an – date din 2007), iar salariile acordate de firmele acestea sunt cel puţin egale sau mai mari decât salariile oferite de angajatorii locali. În unele sectoare, cum ar fi industria auto, sunt chiar duble faţă de acestea. Trebuie menţionat că şi firmele locale au de câştigat în urma investiţiilor străine directe, întrucât ele pot acţiona ca furnizori locali pentru aceste companii internaţionale.