Gestionarea riscurilor ce apar în activitatea băncii

Acceptarea riscurilor si controlul lor prezinta unul din momentele-cheie in activitatea bancara. Succesul in gestiunea bancara e posibil doar in cazul in care riscurile considerate de banci sunt rezonabile, pot fi controlate si nu depasesc cadrul mijloacelor financiare si al competentei sale. Evaluarile eronate ale diferitor genuri de riscuri sau lipsa la banci a posibilitatii de a le opune masuri suficient de eficiente implica consecinte nedorite nu doar pentru banci ci si pentru intreaga economie a republicii in ansamblu. Ca urmare, activitatea bancilor republicii este supusa unui control de stat suficient de riguros. Normativele pentru un sir de indicatori ai activitatii bancare, definite de catre Banca Nationala a Moldovei, sistemul de raportare elaborat de ea, regulamentele si instructiunile pentru perfectarea diferitor operatiuni bancare, precum si cerintele inaintate pentru nivelul de competenta al conducatorilor bancilor au drept scop diminuarea riscurilor la care sunt expuse bancile in activitatea sa.

Riscurile pot fi supuse controlului, adica pot fi aplicate masuri ce permit de a pronostica cu o anumita certitudine declansarea unui eveniment al riscului si de a primi decizii spre diminuarea nivelului lui. In acest scop Banca Comerciala "Universalbank" S.A., pe linga modalitatile "exterioare" de reglementare a riscurilor de baza mentionate mai sus, utilizeaza mecanismele proprii pentru analiza si monitorizarea unui spectru larg de riscuri, de care este legata activitatea sa. In baza experientei acumulate, precum si a analizei contextului financiar-economic, politic si social in cadrul caruia banca "Universalbank" i-si deruleaza activitatea, a fost creat un sistem copmlex de proceduri interne, regulamente, instructiuni si luate masuri ce tin de planul organizational, scopul carora se reduce la minimizarea probabilitatii elaborarii unor decizii care ar putea conditiona inrautatirea intr-o masura mai mare sau mai mica a starii financiare a bancii. In particular, in banca au fost create si functioneaza un sir de organe de dirijare cu riscuri precum Comitetul pentru Administrarea Activelor si Pasivelor, comitete de credit al bancii, al sectiei de creditare si al filialelor, care activeaza in baza unei delimitari stricte a competentei sale in dependenta de limitele operatiunilor examinate si de riscurile aferente. Activitatea acestor organe si deciziile elaborate de ele sunt supuse unui control din partea Auditului Intern, Cirmuirii bancii, Comisiei de Revizie si Consiliului Bancii in corespondenta cu imputernicirile lor.

Cu toate ca spectrul riscurilor posibile la care este expusa orice banca a republicii este suficient de larg, riscurile pot fi clasificate in dependenta de relatia lor cu operatiunile bancare, cu calitatea administrarii activelor si pasivelor, cu aspectul organizational etc. O clasificare bine fondata permite de a determina exact locul si ponderea fiecarui din riscuri in masa generala si creaza premize pentru elaborarea si aplicarea eficienta a procedurilor de evaluare a riscurilor, precum si a metodelor de dirijare cu ele. In particular:

Riscul de creditare - riscul nerambursarii creditului si neachitarii dobinzilor aferente de catre debitorul bancii. Dat fiind faptul ca operatiunile de creditare reprezinta sursa de baza a veniturilor bancii, iar mijloacele pentru credite sunt formate atit din mijloacele proprii cit si din cele atrase, riscului de creditare i se atribuie o importanta majora. Momentul-cheie in dirijarea cu riscul de creditare in "Universalbank" consta in respectarea cu strictete a politicii de creditare a bancii, elaborate si dezvoltate in conformitate cu criteriile de diversificare a portofoliului de credite in raport cu ramurile economiei, cu valutele creditelor, cu scopurile lor, cu termenii de rambursare, cu tipurile garantiilor oferite etc. Angajatii bancii responsabili de acordarea creditelor si dirijarea cu ele sunt obligati sa actioneze in stricta conformitate cu standardele si parametrii indicati in politica de creditare. Elaborarea deciziei de acordare a creditului se efectuiaza in baza analizei detaliate a clientului si activitatii sale, evaluarii starii generale a ramurii si al cadrului respectiv al pietii, analizei starii financiare si al fluxurilor banesti, scopurilor utilizarii creditului si surselor de rambursare in dependenta de tipul creditului, elaborarii pronosticurilor legate de rezultatele financiare si fluxurile banesti cel putin pentru perioada de creditare si altele. De o importanta sporita in politica de creditare a bancii se bucura aspectele legate de garantiile oferite de client in vederea asigurarii indeplinirii tuturor obligatiunilor sale indicate in contractul de credit. Aceste garantii reprezinta sursa secundara de rambursare a creditului si achitare a dobinzii aferente.

Dirijarea cu un credit deja acordat are ca scop asigurarea rambursarii lui si se efectuiaza in baza verificarii scopului utilizarii creditului, monitorizarii continui a activitatii debitorului, evaluarii situatiei sale financiare si compararii rezultatelor obtinute cu cele pronosticate, verificarii periodice a starii garantiilor oferite. La depistarea celor mai mici semne care ar indica posibila aparitie a problemelor in rambursarea creditului urmeaza a fi aplicate masuri concrete de redresare a situatiei si de asigurare a rambursarii creditului. In acest proces sunt antrenate nu doar serviciile de creditare ale bancii, ci si Serviciul Juridic, Serviciul de Securitate si alte organe.

Riscul lichiditatii - riscul pirderii de catre banca a capacitatii sale de a satisface necesitatile extraordinare in mijloace banesti in numerar. Dirijarea cu riscul lichiditatii se efectuiaza prin intermediul respectarii stricte a valorilor indicatorilor normativi ai lichiditatii, plasarii mijloacelor banesti in active cu o lichiditate sporita, monitorizarea continui a structurii activelor si pasivelor in dependenta de termenii acestora, atragerii si plasarii mijloacelor pe piata interbancara, urmarii stricte a prevederilor privind rezervarea obligatorie.

Riscul valutar - riscul pierderilor in urma schimbului valutelor straine si valuta nationala. Diminuarea acestui gen de risc se obtine prin monitorizarea zilnica a gradului de balansare a structurii activelor si obligatiunilor in valuta straina, stabilirea adecvata a cursului valutar in operatiunile de cumparare si vinzare a valutelor atit la clientela bancii, cit si pe piata interbancara, controlul continuu al structurii portofoliului creditelor acordate in valute straine pe termenii respectivi si ratele dobinzilor, reglementarea altor active in valuta, aplicarea unei politici flexibile de atragere a mijloacelor in valuta straina pentru