FMI și legăturile cu România

I.Istoric

Intensificarea relaţiilor economice şi politice între ţări a dus la dezvoltarea unor serii de instituţii financiare internaţionale care au un rol din ce în ce mai important în supravegherea şi stabilizarea sistemului financiar - monetar internaţional. Una dintre aceste instituţii este FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL.

Fondul Monetar Internaţional a luat naştere în urma unor preocupări internaţionale privind reorganizarea relaţiilor valutare şi financiare în vederea reconstrucţiei economice postbelice şi a dezvoltării comerţului mondial. A fost fondat în iulie 1944 în urma unei conferinţe monetare organizate la Bretton Woods.

Planul Keynes (propus de Marea Britanie) preconiza înfiinţarea unei „Uniuni Internaţionale de Clearing”, care să administreze un fel de monedă internaţională cu valoare fixă în raport cu aurul, denumită „BANCOR”, din care fiecare ţară trebuia să deţină automat o cotă necesară dezvoltării schimburilor sale comerciale externe.

Planul White (propus de SUA) preconiza înfiinţarea unui „Fond Monetar Internaţional”, constituit din aur şi monede naţionale, care să furnizeze ţărilor membre, în schimbul monedei lor naţionale, valuta străină necesară pentru realizarea tranzacţiilor comerciale externe şi pentru stabilirea echilibrului balanţelor de plăţi.

Astfel, prin acordurile încheiate, Conferinţa monetară din iulie 1944 a prevăzut înfiinţarea a două instituţii: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

În conformitate cu acordurile de la Bretton Woods, FMI urma să deţină rolul principal în cadrul noului sistem monetar internaţional. În acelaşi timp, s-a făcut precizarea că „o ţară nu poate deveni membră a BIRD, atâta timp cât nu este membră a FMI”.

La 15 noiembrie 1947, FMI a obţinut statutul de instituţie specializată a ONU. Prin urmare, ONU coordonează acţiunile FMI prin consultări şi recomandări, însă nu poate interveni direct în activitatea acestuia.

Activitatea FMI a inceput la 1 martie 1947, iar numarul tarilor membre a crescut de la 70,in anul 1946, la 185 in anul 2008. Aceasta evolutie ilustreaza o crestere importanta a numarului de membri precum si a interesului pentru aceasta institutie, mai ales dupa anul 1990, cand multe tari foste comuniste au inceput o serie de reforme structurale importante in vederea orientarii economiilor lor spre economia de piata si au solicitat sa devina tari membre ale FMI pentru a beneficia de sprijinul acestui organism financiar. Fondul Monetar Internaţional a răspuns crizei economice globale oferind împrumuturi care au ajuns la un nivel record, peste 160 miliarde dolari, incluzând o creştere puternică a împrumuturilor concesionale către cele mai sărace ţări ale lumii.

România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având în prezent o cotă de participare de 1 030,2 milioane DST sau 0,43% din cota totală. România deţine 11 043 voturi, echivalentul a 0,44% din total. Potrivit prevederilor OUG 123/27 decembrie 2011 şi a Rezoluţiei Consiliului Guvernatorilor FMI nr. 66-2/15 decembrie 2010 cota de participare a României la FMI va fi de 1 811,4 milioane DST. Această nouă cotă va intra în vigoare după îndeplinirea condiţiilor prevăzute în paragraful 5 din Rezoluţia nr. 66-2.

Calitatea de membru al FMI da Romaniei , ca de altfel oricarui stat membru, posibilitatea de a beneficia de toate drepturile ce ii revin potrivit statutului si reglementarilor de functionare cu indatorirea de a-si implini obligatiile asumate prin semnarea acordului, precum si dreptul de a se retrage oricand din FMI pe baza unui aviz scris.

II.ACORDURILE STAND-BY CU ROMÂNIA

Acordurile stand-by formează miezul politicii de împrumut al FMI. Un acord stand-by asigură un stat membru că poate să obţină o cantitate de bani stabilită, de obicei în termen de 12 – 18 luni, pentru a rezolva problemele pe termen scurt în ceea ce priveşte balanţa de plăţi.

Drepturile speciale de tragere (DST) reprezinta moneda oficiala a Fondului Monetar International. A fost creata in 1969 ca inlocuitor al etalonului aur in tranzactiile internationale extinse.

DST este definita ca suma valorilor a patru monede majore (dolarul american, euro, yenul japonez si lira sterlina), reevaluate si ajustate la fiecare cinci ani si evaluata zilnic la dolarul american. Inainte de introducerea monedei euro in 1999, pozitia lui era ocupata de marca germana si francul francez.

Acorduri financiare între România şi FMI

De la aderare (1972) şi până în 1984, România a primit credite în valoare de 2 miliarde dolari. Această perioadă a fost urmată de o răcire a relaţiei între România şi FMI până în anul 1990 după care România a încheiat 8 angajamente Stand-by cu FMI.

Primul angajament stand-by, după 1989, cu o durată de 12luni, a fost aprobat la 11 aprilie 1991, pentru un volum total de380,5 milioane DST. Acestuia i s-au adăugat trageri în cadrul facilităţii de finanţare compensatorie pentru componenta de import ţiţei, în sumă totală de 247,7 milioane DST. Ca urmare a evoluţiei pieţei petroliere, tragerile nete s-au ridicat numai la 94,3 milioane DST.

Acordul pe anul 1992 a fost un aranjament stand-by pe 10 luni aprobat la data de 29 mai 1992, pe o sumă totală de 314,04 milioane DST. S-a adăugat o tragere de 76,8 milioane DST în cadrul componentei ţiţei a facilităţii de finanţare compensatorie.

Pe 11 mai 1994, se acordă un nou aranjament stand-by cu FMI, pe o durată de 19 luni, în sumă de 131,97 milioane DST, la care s-au adăugat 377,05 milioane DST reprezentând facilitatea de

transformare sistemică (în total 509,02 milioane DST).

Al patrulea acord cu FMI a fost aprobat în august 1997. Pe 9 aprilie 1997, România a semnat scrisoarea de intenţie şi memorandumul privind politica economică a Guvernului României pentru un nou aranjament stand-by cu FMI, pe o perioadă de 13 luni. Creditul vizat era de 301,5 milioane USD şi urma să fie tras într-un număr de cinci tranşe trimestriale.

FMI aprobă pe data de 5 august 1999 un acord de împrumut pe 8 luni, în valoare de 535 milioane USD, destinat stabilizării economiei şi programului de reforme al Guvernului.

La sfârşitul lunii mai, FMI acordă României o nouă tranşă de 116 milioane dolari din acordul semnat în vara anului 1999, moment care a arătat că guvernanţii erau decişi să urmeze politicile stabilite în memorandum, după ce şase luni impresia a fost că în orice moment România putea pierde acordul de împrumut. În cadrul şedinţei din iunie 2000, Consiliul Director al FMI de la sfârşitul lunii mai, aprobă prelungirea acordului standby cu 11 luni, până la 28 februarie 2001, cu o reeşalonare corespunzătoare a tranşelor.Aranjamentul stand-by a expirat la sfârşitul lunii februarie 2001 cu numai două tranşe disponibilizate în cadrul aranjamentului, însumând 140 milioane DST (aproximativ 187 milioane USD).

După mai bine de şapte luni de negocieri, la 31 octombrie 2001, FMI a aprobat cel de-al şaselea acord de împrumut standby cu România postdecembristă, în valoare de 300 milioane DST (aproximativ 383 milioane USD), prima tranşă de 52 milioane DST (66 milioane USD) fiind disponibilă imediat. Acordul s-a derulat pe o perioadă de 18 luni până în 2003; prima tranşă de 66 milioane USD s-a onorat automat, onorarea celorlalte tranşe au depins de evaluările de pe parcurs pe care FMI le-a făcut la Bucureşti.Acordul stand-by 2004 – 2006 a avut ca obiectiv o acţiune puternică împotriva marilor datornici la bugetul de stat. Acest acord a fost unul de supraveghere preventivă cu o durată de 24 luni, banii urmând a fi eliberaţi doar în caz de urgenţă în suma de aproximativ 362 milioane de dolari.

Ultimul acord Stand -By

Board-ul FMI a aprobat un acord Stand-By pe 24 de luni în valoare de 11,443 miliarde DST (12,95 miliarde Euro, 17,07 miliarde Dolari americani, 1.110,77 procente din cotă) pe data de 4 mai 2009 (Raportul de Ţară Nr. 09/183).

Până acum au fost efectuate 7 trageri în valoare totală de 10.569 miliarde DST. Autorităţile intenţionează să considere tranşa a opta (tranşa finală în valoare de 874 milioade DST) ce a fost disponibilizată odată cu finalizarea acestei evaluări, ca tranşă de tip preventiv. În scrisoare de intenţie ataşată, autorităţile române au solicitat finalizarea anticipată a acestui acord.

pe 24 de luni, şi aprobarea simultană a unui nou Acord Stand-by în valoare de 3090.6 milioane DST (3.5 milioarde Euro, 4.5 miliarde Dolari Americani, 300% din cotă). În scrisoare este descris noul program economic pentru care se solicită sprijinul financiar din partea Fondului. Pentru noul program vor mai disponibiliza fonduri şi Uniunea Europeana (tot în manieră preventivă) şi Banca Mondială. Atât ultima evaluare a Acordului Stand-by cât şi negocierile pentru acordul următor s-au concentrate pe trei aspecte: măsuri de asigurare a îndeplinirii ţintelor fiscale, stadiul implementării reforelor structurale şi asigurarea în continuare a stabilităţii sectorului financiar.