In sistemul relatiilor economice internationale contemporane, asistenta financiara externa pentru dezvoltare reprezinta o institutie relativ recenta. Ea a aparut ca o expresie a extinderii si adancirii permanente a cooperarii economice dintre toate tarile lumii, pe fondul reconstructiei economice a tarilor afectate de cel de-al doilea razboi mondial. Ulterior, asistenta financiara externa s-a concentrat tot mai mult pe problema lichidarii subdezvoltarii, a surmontarii decalajului existent intre tarile bogate si cele sarace. Ca instrument economic, analiza si definirea asistentei externe trebuie realizate in contextul mai larg al surselor exogene ale dezvoltarii, surse care nu au menirea de a inlocui, ci de a completa factorul intern, efortul propriu, care este si va ramane elementul esential al cresterii economice a fiecarui stat. Asistenta externa este destinata acoperirii unor nevoi. Notiunea de nevoi de asistenta externa este o parte componenta a unei categorii mai cuprinzatoare, aceea a nevoilor economice ale unei natiuni. In cazul statelor care si-au cucerit relativ recent independenta politica, se manifesta o contradictie evidenta intre necesitatile lor tot mai mari si posibilitatile limitate de acumulare interna existente. In pofida unor succese importante ale acestora, ele sunt inca departe de situatia in care sa fie capabile de a-si finanta propria dezvoltare economica, numai pe baza acumularii interne. Exista o serie de factori28 ce nu pot fi controlati de tarile in dezvoltare, factori care le diminueaza posibilitatile de insusire a plusprodusului realizat in cadrul economiei lor nationale, sporind astfel nevoile de asistenta financiara externa: o limitarea veniturilor in devize ce ar putea fi obtinute din exporturi de catre tinerele state, ca urmare a barierelor tarifare si netarifare impuse de catre tarile dezvoltate, precum si a nivelului necorespunzator al preturilor la produsele lor de export. In acest fel, tarile in dezvoltare sunt impiedicate sa-si valorifice eforturile proprii pe piata mondiala; o cresterea substantiala si permanenta a preturilor produselor importate. In majoritate cazurilor, fiind lipsite de o industrie prelucratoare corespunzatoare, tarile in dezvoltare sunt nevoite sa cumpere din strainatate echipamentul necesar procesului de industrializare. In conditiile in care societatile transnationale duc o politica de practicare a unor preturi foarte ridicate la masini, utilaje, know-how etc., tarile importatoare se vad nevoite sa faca fata unor cheltuieli din ce in ce mai mari. Astfel, chiar daca reusesc sa exporte mai mult, ele nu ajung decat sa acopere sau sa depaseasca foarte putin nivelurile importurilor anterioare; o transferul profiturilor obtinute de firmele straine care activeaza pe teritoriul acestor state, profituri care, daca ar fi reinvestite pe plan local, s-ar constitui in surse de finantare a dezvoltarii tinerelor state. Asistenta financiara reprezinta activitatea de sprijinire a dezvoltarii tarilor in dezvoltare, desfasurata de guverne nationale si de organisme financiare internationale. De regula, aceasta asistenta financiara pentru dezvoltare este legata de proiecte specifice de dezvoltare economico-sociala. Asistenta financiara externa reprezinta un concept larg, care include, in opinia unor specialisti, mai multe elemente: o Ajutoare, care sunt donatii si imprumuturi acordate tarilor beneficiare prin organisme oficiale si care comporta elemente de favoare si de libertate de minim 25% din suma totala. o Donatii (granturi), care sunt transferuri, in bani sau natura, care nu implica rambursare. o Imprumuturi pentru ajutor, care sunt acordate pe perioade mai mari de un an de organisme publice sau de guverne, care corespund criteriului amintit la ajutoare. Operatiunile de reesalonare si imprumuturile acordate pentru refinantarea unei datorii contractate, publice sau private, sunt incluse in aceasta categorie. o Alte contributii ale sectorului public, ce reprezinta operatiuni al caror scop principal nu este altul decat finantarea dezvoltarii si care includ un element de libertate mai mic de 25%. Aici se includ operatiunile de reamenajare a datoriei externe efectuate de sectorul public in conditii de piata. o Aportul sectorului privat, ce cuprinde investitii directe, investitii de portofoliu si credite la export. In practica internationala, fluxurile financiare pentru dezvoltare se regasesc sub doua forme mai importante: investitiile straine directe private (cel mai adesea sub forma investitiilor realizate de societatile multinationale) si a fluxurilor de capital provenind de la bancile comerciale internationale si asistenta publica pentru dezvoltare (numita si asistenta oficiala pentru dezvoltare sau ajutor extern), provenind atat de la guverne, pe cale bilaterala, cat si de la agentii multilaterale.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).