Transporturile și Comunicațiile

PREZENTARE GENERALĂ A SECTORULUI TRANSPORTURI

România are o poziţie strategică importantă, la întretăierea principalelor rute ce leagă vestul Europei de Marea Neagră şi Orientul Mijlociu sau Marea Baltică de Peninsula Balcanică şi bazinul mediteranean.

Munţii Carpaţi sunt traversaţi de zece linii de cale feratã. Orientarea generalã a liniilor este influenţatã de aşezarea Capitalei în sud-estul ţãrii, cãtre care converg principalele trasee. Bucureştiul este cel mai mare centru ferovi ar al ţãrii, din care pornesc opt linii magistrale, cele mai multe legându-se cu traseele internaţionale.

Infrastructura reţelelor autohtone de comunicaţie, bine constituită, nu este modernizată la nivelul standardelor actuale. Investiţiile în sectorul de transporturi au fost de 10% din totalul investiţiilor publice, mult mai puţin decât ceea ce se obişnuieşte în ţările dezvoltate. Până la sfârşitul anilor ‘70, ponderea cea mai mare a revenit transportului feroviar, apoi ponderea s-a deplasat spre transportul fluvial şi maritim, prin construcţia noului port Constanţa, a canalului Dunăre-Marea Neagră, creşterea capacităţii flotei maritime şi începerea construcţiei canalului Bucureşti-Dunăre. În anii ‘80, transportului fluvial şi maritim i-au fost alocate peste 50% din fonduri, în timp ce transportului feroviar i-au revenit 27%. După 1990, multe lucrări au fost întrerupte din lipsă de resurse financiare, în sectorul maritim neefectuându-se, de exemplu nici o investiţie!

Transporturile pe şosele şi calea ferată acoperă 95 % din transportul de călători şi de mărfuri. Principalele drumuri naţionale urmează în general traseul liniilor de cale ferată şi reciproc. Reţeaua de căi ferate măsoară un total de cca 11.400 km din care o treime sunt electrificaţi. Reţeaua de şosele totalizează 73.000 km din care doar 17.700 sunt modernizaţi. Densitatea medie este de cca 31 km şosea la o suprafaţă de 100 kmp.

Ca şi în sistemul cãilor ferate, nodul rutier principal este tot capitala ţãrii, de unde se desprind drumurile care strãbat teritoriul României spre toate punctele cardinale, unele continuîndu-se în mari artere rutiere europene. Aşa este "Europa 60" de la Hamburg, prin Oradea şi Bucureşti pînã la Constanţa.

Navigaţia fluvialã majorã se practicã pe Dunãre. În aval de Brãila, pînã la vãrsare, pe porţiunea numitã ''Dunãrea maritimã'' pot naviga vase cu pescaj de peste 7m. Pe ''Dunãrea fluvialã''(în amonte de Brãila) circulã vase cu tonaj mai mic şi cu pescaj de pînã la 2-2,5 m.

Prin construirea Canalului Dunãre-Marea Neagrã şi prin darea în folosinţã a Canalului Dunãre-Main-Rin s-a creat o cale fluvialã de mare însemnãtate europeanã, care leagã Marea Nordului de Marea Neagrã. Prin realizarea sistemelor hidroenergetice şi de navigaţie Porţile de fier I şi II, care cuprind câte un sistem dublu de ecluze, s-a putut facilita intensificarea traficului fluvial pe Dunăre.

Liniile aeriene interne leagã Capitala cu oraşele Timişoara, Arad, Oradea, Sibiu, Cluj, Satu Mare, Baia Mare, Târgu Mureş, Bacãu, Iaşi, Suceava, Tulcea, Caransebeş şi Constanţa. O serie de linii internaţionale leagã orasul Bucureşti cu Budapesta, Praga, Berlin, Copenhaga, Viena, Paris, Frankfurt, Bruxelles, Londra, Moscova, New York, Roma, Sofia, Atena, Istanbul, Tunis, Tel Aviv, Cairo, Beijing.

Se are în vedere modernizarea legãturilor terestre, aeriene şi maritime ale ţãrii.

Urmeazã a fi construite treisprezece autostrãzi, cu o lungime totalã de 3.000 km., trasee feroviare însumând încã 1.200 km., poduri peste Dunãre şi Prut, precum şi patru noi aeroporturi, la Braşov, Galaţi, Alba Iulia, Bistriţa. Liniile de cale feratã vor permite circulaţia trenurilor de mare vitezã. Teritoriul României va fi traversat de mai multe coridoare paneuropene: Dunãrea şi Canalul Rin-Main-Dunãre, magistrale feroviare, autostrada din partea de vest a ţării şi ruta Bucureşti-Chişinãu-Kiev. La 11 decembrie 1997, preşedinţii României şi Georgiei au semnat o declaraţie comună care consemnează, printre altele, implicarea fermă a celor două state în realizarea proiectului TRACECA, de transport al materiilor prime şi al mărfurilor din zona Mării Caspice spre Europa Centrală.