Transportul Rutier de Persoane din Râmnicu Vâlcea

1.Istoria dezvoltarii transportului de pasageri

Transportul de persoane a apărut odată cu apariţia vieţii conştiincioase care are două sarcini:

- de a păstra forţele (rezervele) de muncă

- a sosi la locul necesar cît mai repede

Viteza la început omul o depăşea prin dezvoltarea muşchilor. Cu vre-o 3 mii ani în urmă au apărut curierii.

Curierul lui A. Macedon a parcurs 90km în 9ore, în era noastră au apărut călăreţii. Napoleon în 13 zile a străbătut 2120km. (V~160km/zi)

Dezvoltarea procesului de transport de persoane a trecut prin următoarele etape:

1. Apariţia Statelor Romane – a apărut un tip de cărucioare trase de cai numite „Olace” şi „menziluri”

2. Apariţia maşinii cu abur.

2.1. primul autovehicul (1769-Ciunio-Paris)

2.2. prima locomotivă (1825-Gh. Stefenson)

2.3. primul metrou (1863-Londra)

3. A apărut energia electrică

1879-prima locomotivă electrică - Germania

1881-primul tramvai - Berlin

1890- metroul electric – Londra

4. A apărut motorul cu ardere internă

1885- K. Benţ – Germania – autovehicul (motor cu ardere internă)

1894 – Michelin – Franţa – anvelope pneumatice.

La dezvoltarea transportului de persoane au contribuit următoarele necesităţi:

1. deplasarea pentru activitatea de muncă

2. pentru activitatea socială

3. pentru recreaţie

4. pentru odihnă şu turism.

Transportul de persoane este determinat de următoarele:

1. întinderea teritoriului servit

2. numărul locuitorilor

3. volumul cererii de transport

4. specificul variaţiei acestuia în timp şi spaţiu

Transportul de pasageri este caracterizat:

1. numărul mare de persoane transportate

2. schimbări în vehicule

3. distanţa de deplasare

4. accesibilitatea mare

5. disponibilitatea mare

6. timpul deplasării

7. siguranţa

8. confort

9. comoditate.

10. viteză.

2.Transportul de persoane aspecte specifice

TP – este determinat ca activitatea transportului în primul plan fiind deservirea omului. Omul nu este marfă, este obiectul principal în acest tip de activitate.

Calitatea este pe primul plan şi are cîteva trăsături caracteristice ce decurg din natura „obiectului” transportat, omul cu cerinţele lui specifice.

Procesul de transport al persoanelor începe din momentul procurării biletului de călătorie, continuă cu staţionarea-aşteptarea în staţia de plecare, cu efectuarea călătoriei propriu-zise şi se termină cu trecerea prin staţia de sosire şi părăsirea acestuia.

Confortul călătoriei trebuie înţeles în sensul asigurării condiţiilor normale de deplasare a pasagerilor cu vehiculele.

Optima condiţie a calităţii călătoriei constă în:

1. Informarea completă a pasagerilor asupra orarului de circulaţie a vehiculelor şi densitatea circulaţiei, orele de plecare-sosire.

2. Procurarea biletului (abonamentelor) trebuie să se facă facil şi operativ, reieşind din aceea că pasagerul va avea la dispoziţie un număr cît mai mare de vehicule iar administratorii de transport cît mai mici cheltuieli. Este necesar ca in densitatea circulaţiei să se ajună la compromisuri raţionale.

3. Viteza comerciala – reflectă timpul consumat de pasageri pentru efectuarea deplasării. Reducerea duratei călătoriei prin creşterea vitezei comerciale a vehiculelor constituie un factor calitativ de o deosebită importanţă.