Transportul mărfurilor

1.Introducere

Serviciile logistice cuprind un ansamblu de activităţi diverse. Dintre acestea transportul deţine o pondere semnificativă atât ca prezenţă, cât mai ales din punct de vedere al costurilor.

2.Capitolul I

Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti. “În mişcarea lor, oamenii şi mărfurile, au determinat o dezvoltare rapidă a mijloacelor de transport în toate mediile: apă, aer, sub apă, pe calea ferată, pe drumuri, în depozite. Importanţa transporturilor rezultă atât din funcţia pe care acestea o deţin la nivelul lanţului logistic, cât şi din relaţia dintre transport ca sector şi economie. La nivel microeconomic, transportul de mărfuri reprezintă o funcţie logistică. La nivel macroeconomic accepţiunea actuală pentru transportul de mărfuri este aceea de deplasare a bunurilor între două locuri fie din aceeaşi ţară fie din ţări diferite, putând implica tranzitul prin mai multe ţări.”(Nae, 2008, p 211)

Opţiunile unei firme faţă de transport sunt numeroase, dar diferite ca implicaţii: să aibă mijloace proprii de transport, să închirieze, să recurgă la firme specializate, să aleagă o anumită modalitate de transport etc. Toate acestea trebuie analizate într-un context specific, neputând fi date dinainte soluţii şablon. Dacă la început, activitatea de transport constituia parte a activităţii de comerţ, ulterior, prin adâncirea diviziunii muncii ea se individualizează, devine de sine stătătoare, contribuie la apariţia marii industrii, pe care o serveşte. Transformarea transporturilor într-un domeniu distinct se datorează progresului tehnic deosebit de puternic din această perioada.

“În cercetările recente asupra logisticii se vorbeşte despre cererea pentru calitatea transporturilor, fapt care a condus către o nouă perspectivă de abordare, şi anume aceea de logistică transporturilor de mărfuri (Drewes Nielsen şi alţii, 2003). Tot mai des este abordată relaţia sistem logistic-transport. Există două perspective ale acestei relaţii:

• Transportul este perceput că parte integrantă a sistemului logistic, ceea ce face dificilă izolarea transportului că activitate independenţa. În această accepţiune transportul este văzut ca având un efect rezidual asupra logisticii;

• Transportul este analizat ca o activitate inclusă în propriul său sistem logic în lanţurile de transport. În această ultimă perspectivă, accentul nu este pus numai pe mişcarea unei simple mărfi printr-un lanţ logistic specific, ci include consecinţele activităţii de transport la nivel agregat (din punct de vedere al industriei şi/sau geografic).

Activitatea de transport este vitală pentru funcţionarea economiei, iar organizarea sa poate exercita un efect important în alegerea localizării altor activităţi. Importanţa transporturilor provine din faptul că ele constituie un instrument necesar realizării şi funcţionarii pieţei interne şi internaţionale şi din faptul că acest sector a devenit, în statele dezvoltate ale lumii, semnificativ din punct de vedere economic. În 2001 Comisia Europeană a publicat Cartea Albă privind transporturile, ceea ce face ca acest an să fie unul de referinţă. Transportul, ca funcţie logistică, în Europa reprezenta la nivelul acestui an 82% din activităţi (daca este vorba despre transport externalizat) şi 63% din activităţi (în ceea ce priveşte transportul intern) (Pimor, 2001). Comunicarea Comisiei Comunităţilor Europene din anul 2006, intitulată “Pentru o Europă în mişcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru”, întăreşte ideea conform căreia transporturile sunt o importantă ramură de activitate în sine şi contribuie la funcţionarea economiei europene în ansamblu. În acelaşi document se menţionează că în Uniunea Europeană, la nivelul anului 2006, el reprezenta cca. 7% din produsul naţional brut, iar ca număr de locuri de muncă 5% din totalul acestora.”(Nae, 2008, p 213)

Un rol important îl are transportul în sfera producţiei unde, printr-o mai bună organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de producţie, accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, îmbunătăţirea indicatorilor economico-financiari. Producţia unei întreprinderi este deservită nu numai de transportul intern, ci şi de transportul care realizează legăturile externe ale acesteia cu celelalte întreprinderi şi cu întreaga economie naţională.

De aici decurge funcţia importantă a transporturilor de a susţine legăturile de producţie între întreprinderi, comunicaţiile între marile centre industriale, între cele industriale şi agricole, etc. Acest rol este îndeplinit de transporturile de utilitate publică, în componenţa cărora intră: căile ferate, fluviale şi maritime, rutiere, transportul aerian şi transporturile speciale (prin conducte şi electronic de marfă).

Există caracteristici generale care diferenţiază calitatea serviciilor de cea a produselor: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea, perisabilitatea, lipsa proprietăţii, precum şi sferele largi de extindere a calităţii transporturilor în viaţă economico-socială şi în problemele mediului natural şi artificial în care se desfăşoară.