Transportul în Thailanda

Transportul în Thailanda este variat şi haotic, cu nici un mijloc de transport dominant. Transportul cu autobuzul domină pe distanţe lungi şi in Bangkok, cel cu motociclete dominînd zonele rurale pentru călătorii scurte, înlocuind bicicletele. În Bangkok, taxiurile-motocicleta publice duc oamenii pana in faţa uşii acestora. Transportul feroviar „light” a fost mult timp un mecanism de transport pe distante lungi in mediul rural. Un număr copleşitor de taxiurile pot fi găsite în Bangkok. Recent, a avut loc o creştere a călătoriilor aeriene, feroviare urbane, şi automobile private, în special în rândul turiştilor, clasa superioară şi în creştere, clasa de mijloc. Zonele cu căi navigabile de multe ori au bărci sau dispun de servicii cu barca; exista si multe mijloace inovatoare de transport, cum ar fi tuk-tuk, vanpool, songthaew, sau chiar elefanţi în zonele rurale.

Transportul feroviar in Thailanda

Caile ferate de stat din Thailanda operează 4,070 km de 1.000 m-linie de cale ferată cu ecartament (294.63 km cale dublă şi de 106.01 km cale triplu).

Sisteme de Metro

Bangkok este singurul oraş din Thailanda, cu un sistem de metrou:

Bangkok Metro sau MRT

Bangkok Skytrain sau BTS

BRT (Bangkok)

Legatura cu Aeroportul Suvarnabhumi

Legăturile de cale ferată în ţările învecinate

- Malaezia - aceeaşi 1000 mm (3 ft 33 / 8 in) ecartament

- Laos – proces in proba ; utilizarea 1.000 mm (3 ft 33 / 8 in) ecartament cruce Mekong pe Thai-Lao Podul Prieteniei

- Cambodgia - dezafectate (fiind refacuta)

- Myanmar - defunct - (a se vedea Calea ferată a morţii)

Orase deservite de calea ferată

Bangkok – capitala; Nakhon Ratchasima – punct central al Nord-Est-ului ; Ratchaburi - (S); Phetchaburi - (S) ; Prachuap Khiri Khan - (S) ; Chumphon - (S) ; Surat Thani - (S) – joncţiune; Ban Takhun - (S) – statie finala de bransament ; Thung Song - (S)

Nakhon Si Thammarat - (S) - statie finala de bransament si port; Hat Yai - (S) - joncţiune

Songkhla - statie finala de bransament si port (linie defuncta); Yala - (S)

Sungai Kolok - (S) - în apropierea frontierei cu Malaezia; Uttaradit - (N); Lampang -(N)

Chiang Mai - (N)

Linia timpului

16 decembrie 2006 - legătură feroviară cu Cambodgia are sa fii restaurata cu un împrumut de la Banca Asiatică de Dezvoltare şi o donaţie de şine din Malaezia

Calea ferată a morţii

Calea ferată a morţii (oficial: Taimen - Rensetsu Tetsudo) este denumirea sub care este cunoscută o cale ferată care leagă Birmania de Thailanda, trecând prin Trecătoarea celor

Trei Pagode.

Descriere

Calea ferată a morţii este cunoscută şi sub denumirea de Calea ferată Birmania - Thailanda. Ea leagă, prin Trecătoarea celor Trei Pagode, Bangkok, capitala Thailandei de Rangoon, capitala Birmaniei, acum Myanmar. Are o lungime de 415 kilometri (258 de mile).

Istorie

Calea ferată a morţii îşi are numele de la infamanta muncă silnică la care au fost supuşiprizonierii de război aliaţi şi populaţia civilă, din lagărul de muncă, de către puterea militaristă japoneză, în timpul celui de-al doilea război mondial, pentru construirea acestei căi ferate, în scopul susţinerii forţelor sale în campania din Birmania. La construirea acestei căi ferate au fost forţaţi să muncească, în condiţii inumane, 180.000 de muncitori asiatici şi 60.000 de prizonieri de război aliaţi. Dintre aceştia, circa 90.000 de muncitori asiatici şi 16.000 de prizonieri aliaţi au murit, ca rezultat direct al realizării proiectului (6.318 britanici, 2.815 australieni, 2.490 de olandezi, 356 de americani şi un număr mai mic de canadieni).

Partea cea mai cunoscută a acestei căi ferate o constituie probabil podul 277 peste fluviul Khwae Yai (în thai: แควใหญ่ thaï, „Marele tributar”). La origine, fluviul a fost cunoscut sub numele de Mae Klong, dar din 1960 este cunoscut sub numele actual: Khwae Yai.

Transportul rutier in Thailanda

Total: 64,600 km

Pavate: 62,985 km

Nepavate : 1,615 km (1996 est.)

Reţeaua de autostrăzi

Reţeaua de autostrada thailandeza urmează regula de trafic pe stânga drumului. Reţeau este responsabilitatea Departamentului autostrazilor şi cel al drumurilor rurale sub supravegherea Ministerului Transporturilor din Thailanda. Autostrazile publice sunt, de asemenea, numite drumurile publice, în special atunci când fac parte din străzile urbane. Reţeaua se întinde la peste 70000 km în toate regiunile din Thailanda. Cele mai multe sunt cu un singur sens. Şosele cu dublu sens au in mod frecvent curbe in forma de U şi intersecţii încetinind traficul. Cuplată cu creşterea numărului de vehicule, precum şi cererea pentru o „ motorway” (autostradă pentru trafic de mare viteza) cu acces limitat, guvernul thailandez a emis o rezoluţie de cabinet în 1997 de detaliere a planului general de construcţie de motorways.Unele secţiuni modernizate de autostradă sunt în curs de transformare într-o motorway ,în timp ce alte motorways nu sunt construite din secţiuni de autostradă.

Reteaua thailandeza expressway