Precizia Geometrică a Produselor Finite Toleranțe și Ajustaje

PRECIZIA GEOMETRICA A PRODUSELOR FINITE

TOLERANTE SI AJUSTAJE

1. Probleme generale ale preciziei geometrice

Respectarea parametrilor geometrici (liniari si unghiulari) ai pieselor si produselor este o conditie esentiala a calitatii acestora. Realizarea dimensiunilor ce definesc geometria piesei la valoarea lor nominala (teoretica) nu este posibila deoarece intervin erorile de executie si de masurare.

Procedeele tehnologice de executie nu permit realizarea unei dimensiuni decât cu o precizie aproximativa fata de dimensiunea nominala, prescrisa. De asemenea, metodele de masurare nu permit masurarea exacta din cauza erorilor de functionare specifice ale instrumentului de masurat, a erorilor comise la manipularea sau la citirea indicatiilor acestuia, precum si din cauza reliefului suprafetelor prelucrate, sau a altor cauze.

Pe de alta parte practica productiva a aratat ca realizarea unei dimensiuni a unei piese riguros la valoarea nominala, nici nu este necesara deoarece o piesa poate functiona corespunzator, daca dimensiunea sa nominala variaza între anumite limite, corelate cu limitele cotelor pieselor cu care aceasta are legatura functionala.

Din acest punct de vedere putem distinge:

a) – precizia macrogeometriei piesei care se refera la:

- precizia dimensionala;

- precizia formei geometrice;

- precizia pozitiei diferitelor elemente geometrice;

- ondulatii.

b) – precizia microgeometriei piesei care se refera la:

- rugozitatea suprafetei.

2. Precizia dimensionala

Prin precizia dimensionala întelegem realizarea dimensiunilor între anumite limite impuse de conditia ca marimea caracterizata de aceasta dimensiune sa corespunda scopului functional.

2.1. Dimensiuni, abateri, tolerante

Pentru a întelege mai bine esenta si modul de alegere al acestor limite este necesar sa definim anumite notiuni.

Dimensiunea – este una din caracteristicile liniare sau unghiulare care determina marimea unui element al piesei: diametru, lungime, unghi, etc.

Dimensiunea nominala N – este valoarea luata ca baza pentru a caracteriza o anumita dimensiune, independent de abaterile permise de conditiile tehnice (inerente imperfectiunii de executie si control). În raport cu dimensiunea nominala se definesc dimensiunile liniare.

Dimensiunea efectiva E – este dimensiunea a carei valoare se realizeaza prin executie (valoarea ei se obtine prin masurare).

Dimensiunile limita – sunt cele doua dimensiuni prescrise între care poate varia dimensiunea efectiva si anume: dimensiunea maxima (Dmax, dmax, Lmax) – este cea mai mare dintre cele doua dimensiuni limita; si dimensiunea minima (Dmin, dmin, Lmin) – este cea mai mica dintre cele doua dimensiuni limita.

În acest caz de ex. pentru o cota D:

Dmin d ED d Dmax.

Abaterea – este diferenta algebrica dintre o dimensiune (efectiva, maxima, etc.) si dimensiunea nominala corespunzatoare.

Abaterea efectiva A – este diferenta algebrica dintre dimensiunea efectiva si dimensiunea nominala corespunzatoare:

A=E-N

Abaterile limita – sunt cele doua abateri (superioara si inferioara) obtinute ca diferente algebrice între dimensiunile limita si dimensiunea nominala corespunzatoare.

Abaterea superioara (As, as) – este diferenta algebrica dintre dimensiunea maxima si dimensiunea nominala corespunzatoare, de exemplu:

As=Dmax-N,

as=dmax-N; Abaterea inferioara (Ai, ai)- este diferenta algebrica dintre dimensiunea minima si dimensiunea nominala corespunzatoare, de exemplu:

Ai=Dmin-N,

ai=dmin-N;

De observat ca, majusculele D, A, etc., se utilizeaza în cazul dimensiunilor suprafetelor cuprinzatoare (de genul alezajelor); minusculele d, a, etc., se întrebuinteaza pentru dimensiunile suprafetelor cuprinse (de genul arbore). Conform prevederilor ISO termenul utilizat conventional pentru determinarea oricarei dimensiuni exterioare unei piese, chiar daca nu este cilindrica, este arbore; pentru determinarea oricarei dimensiuni interioare a unei piese, chiar daca nu este cilindru – alezaj.