Noduri de Circulație

1. Generalităţi

Spre deosebire de drumurile obisnuite, accesele pe autostrazi nu au un caracter continuu in lungul traseului ci sunt amplasate in puncte special amenajate denumite noduri de circulatie, noduri rutiere, schimbatori sau difuzorui de trafic. Nodul de circulatie este o intersectie denivelata intre doua artere rutiere, prevazuta cu drumuri de legatura care permit trecerea curentilor de traffic de pe o artera pe cealalta.

Legatura intre o autostrada si reteaua rutiera a regiunii traversate se realizeaza obligatoriu prin noduri de circulatie. Daca solutia tehnica propriu-zisa, a nodurilor de circulatie nu trebuie justificata prin calculi economice deoarece reprezinta una dintre conditiile specific autostrazilor, este absolute necesar ca numarul si repartitia in lungul traseului autostrazii sa rezulte din sistematizarea retelei drumurilor existente si a traversarilor in cadrul unui studio tehnico-economic.

In principiu, un nod de circulatie comporta:

- Unul sau mai multe pasaje denivelate;

- Drumuri de legatura, denumite bretele, care asigura circulatia intre arterele rutiere cu care se intersecteaza. Din punct de vedere al formei traseului, bretelele sunt de tip diagonal, cand leaga caile arterelor intersectate, si de tip bucla, cand legatura se face prin rotiri ale traseului de peste 180º, asemanator buclelor de serpentina.;

- Benzile de decelerare si accelerare, care fac legatura intre bretelele si sectoarele de autostrazi din calea curenta;

- Dispositive de semnalizare si siguranta circulatiei.

In principiu, se disting doua categorii mari de intersectii:

- Intre autostrazi (A);

- Intre o autostrada si unul sau mai multe drumuri obisnuite (B).

Stabilirea formei nodurilor de circulatie in lungul autostrazilor se determina tinand seama de urmatoarele obiective:

- Simplitate in efectuarea manevrelor;

- Regularitate in efectuarea schimbului de traffic;

- Uniformitate functional,astfel incat utilizatoriisa poata efectua manevre similare la trecerea de pe o artera pe alta chiar daca nodurile autostrazii sunt de tip diferit.

Dispozitivele componente ale unui nod de circulatie trebuie sa asigure desfasurarea circulatiei in deplina siguranta, in conditiile in care, pentru o autostrada viteza de referinta este foarte apropiata de cea din calea curenta.

Principiile care trebuie avute in vedere la proiectarea unui nod de circulatie, in cazul autostrazilor, sunt urmatoarele:

- In cazul interswectiilor de tipul B, autostrada trebuie sa ramana la nivelul terenului, pentru a se asigura fluenta traseului autostrazii si a se evita volume mari de lucrari;

- Pe autostrazi trebuie evitate, pe cat posibil, sectiunile de triere, in care scop, la intersectiile de tipul B, punctele de iesire de pe autostrada trebuie sa preceada pe cele de intrare.

In caz contrar, chiar daca debitele de intrare si iesire de pe autostrada sunt reduse, trebuie sa se prevada o banda suplimentara a autostrazii intre punctul de acces si cel de iesire;

- Tipul de nod trebuie ales, pentru fiecare caz imparte, in functie de valoarea absoluta si relative a curentilor de circulatie;

- Pentru ca separarea curentilor de circulatie sa nu conduca la reducerea substantiala a vitezei de circulatie, curentul de circulatie cel mai important trebuie mentinut pe directia generala a caii, cel secundar urmand a fi deviat spre dreapta si, incepand de la o distant suficienta, inainte de punctul de divergent, numarul de benzi de circulatie trebuie sa devina egal cu cel necesar dupa separarea curentilor de circulatie. Largirea respective trebuie realizata spre partea dreapta a partii carosabile a caii autostrazii;

- In cazul convergentei curentilor de circulatie, asigurarea unei viteze suficiente necesita intrarea curentului mai putin important din partea dreapta si mentinerea, pe o distant suficienta, a numarului de benzi de circulatie care converg;

- In cadrul unui nod sa existe, pentru drumul de clasa tehnica superioara, cate un singur punct de divergenta si de convergenta sau sa se grupeze punctele de divergenta si de convergenta astfel ca influenta lor asupra curentilor de circulatie principal sa fie minima.