Modele de Optimizare a Deservirii Tehnice la un Parc Auto

Reducerea costurilor de întreţinere a unui parc de autovehicule este posibil prin schimbarea conceptului de mentenanţă utilizat în prezent[1]. Această cerinţă a fost impusă de analiza influenţei frecvenţei reparaţilor asupra costurilor de mentenanţă utilizând un model matematic pentru aprecierea frecvenţei acestor reparaţii în condiţiile obţinerii nivelului de cost minim adică optimizarea mentenanţei.

Modelul matematic utilizează trei metode diferite pentru a descrie costurile pe durata de exploatare a autovehiculelor. Modelul exprimă costurile cumulative, unitare, şi aşa numită rata costurilor instantanee.

• Costuri cumulative

În fiecare moment de timp costurile cumulative reprezintă o sumă a tuturor costurilor pentru un tip de autovehicul dat, de la începutul exploatării până la un anumit moment. În general, aceste costuri cresc treptat cu timpul de exploatare. În exploatare, costurile cumulative sunt, de obicei, cel mai uşor de identificat. Aceasta este valoarea economică cel mai des evaluată. Dependenţa costurilor cumulative pe o perioada de funcţionare nu au un caracter continuu şi, deaceea, diferite modele matematice deseori substituie aceasta dependenţă.

• Costurile unitare la un moment dat de timp t sunt definite ca parte a costurilor cumulative, cheltuite în timpul funcţionării, la timpul t:

( .1)

unde: - costul unitar;

C(t) – costul sumar;

t – timpul:

Costurile unitare exprimă costurile medii atribuite unei unităţi de timp de funcţionare în orice moment al timpului de referinţă t.

• Rata costurilor instantanee

Dacă derivăm rata costurilor instantanee este definită de următoarea relaţie:

(2)

Rata costurilor instantanee în orice moment de timp caracterizează „viteza” cu care sunt cheltuite costurile pertinente. Din relaţiile sus menţionate se deduce:

(3)

Figura .1 oferă o prezentare grafică a dependenţei, exprimată în ecuaţia 3.

Model de optimizare privind aprecierea costurilor cheltuielilor pe durata de viaţă a autovehiculului (CCV)

Presupunem că avem un anumit subansamblu de automobil şi că ar trebui să se efectueze o întreţinere periodică, ca o formă a unei anumite acţiuni de mentenanţă preventivă.

Defectele subansamblului, detectate în procesul exploatării, sunt corectate prin reparaţia subansamblului. Subansamblul cercetat e supus unui proces de mentenanţă preventivă planificată. Scopul optimizării este de a determina perioada de înlocuire a subansamblului în aşa fel, încât să se minimizeze costurile în perioada exploatării subansamblului.