Lumea în Expansiune

Calea Ferată importantă?

Calea Ferată reprezintă…calea către:

- Dezvoltare economică;

- Protecţie pentru mediu;

- Siguranţă şi Securitate;

- Accesibilitate.

Trenul este unul dintre cele mai vechi şi mai folosite mijloace de transport. Povestea acestuia începe acum 200 de ani, odată cu inventarea şi construirea primelor căi ferate şi a primelor vagoane, folosite iniţial în mine.

De atunci şi până în prezent, evoluţia trenurilor a fost continuă. . Primele şine - făcute din lemn - au fost rapid înlocuite cu cele din oţel, locomotiva cu aburi a cedat locul celei electrice... Iar inventivitatea omului, nevoia de spaţiu şi de viteză au dus la apariţia căilor ferate suspendate şi a celor din subteran.

Oare ar fi îndrăznit cineva - acum 100 de ani - să viseze măcar că vor exista trenuri care vor merge prin aer - suspendate ca niste lilieci, de şine?

Sau că vor călători de pe un continent pe altul - mergând pe sub apă - printr-un tunel de câteva zeci de kilometri, cu viteze de peste 300 de kilometri la oră?

APARIŢIA TRENURILOR DE MARE VITEZĂ, ÎN LUME

Trenurile de mare viteză sunt trenuri care pot dezvolta viteze mai mari de 200 km/h.

În mod normal, viteza lor este între 200 km/h şi 300 km/h, recordul unui tren pe şine fiind al unui TGV: 574,8 km/h, dar trenurile experimentale japoneze cu levitaţie magnetică JR-Maglev au ajuns la 581 km/h.

Cum funcţionează?

Conform rezultatelor studiilor realizate, la viteze atât de mari este imposibil ca mecanicul să vadă semnalele normale de trafic. Motiv pentru care toate informaţiile de semnalizare sunt transmise trenului, prin intermediul căii de rulare, direct pe monitoarele de bord din cabină, majoritatea funcţiilor trenurilor de mare viteză fiind controlate digital.

În prezent, trenul de mare viteză are frâne dinamice, cu saboţi de frână pentru opriri de urgenţă, vagoanele fiind echipate cu patru discuri pe axa şi cu saboţi de frânare de rezervă.

Pentru viitoarele modele sunt în proiectare dispozitive de frânare puse pe sine, care vor acţiona prin inducţie magnetică.

Deşi, date fiind vitezele uimitoare la care s-a ajuns, s-ar putea crea impresia că a călători cu un asemenea tren ar fi mai periculos decât cu unul obişnuit, totusi lucrurile nu stau chiar aşa. Dimpotrivă. Căile de mare viteză sunt în totalitate îngrădite, astfel încât în deraierile care s-au produs în cele aproape două decenii de funcţionare a TGV-urilor nu au fost înregistrate pierderi.

Nevoia de viteză pe calea ferată a fost escaladată când Japonia a introdus trenul săgeată Shinkansen pe 1 Octombrie 1964 pentru a marca primele jocuri olimpice asiatice, ţinute la Tokyo. Shinkansen, (în limba japoneză , "Traseu nou pentru distanţe lungi"), este un termen folosit pentru o serie de trenuri de mare viteză japoneze ale diferitelor societăţi JR. De când Tōkaidō Shinkansen s-a deschis în 1964 cu viteze de 210 km/h, reţeaua (2.459 km) s-a extins pentru a lega toate oraşele mari de pe insulele Honshū şi Kyūshū la viteze de 300 km/h, într-un mediu predispus la cutremure şi uragane. Recordul de viteză pentru acest tip de trenuri este de 443 km/h (în 1996).

Shinkansen funcţionează pe ecartament normal, iar liniile au lucrări de artă cum ar fi tuneluri şi viaducte.