Industria de Automobile la Nivel Mondial

Industria constructoare de maşini sau industria de echipament este ramura principală a industriei de prelucrare a economiei contemporane, ramură de prim rang în dezvoltarea economică a societăţii umane.

Industria automobilelor este una din cele mai importante industrii din lume care afectează nu numai economia, dar şi cultura lumii. Asigură slujbe pentru milioane de oameni, generează milioane de dolari în profituri globale. Automobilele au revoluţionat transportul în secolul al-XX-lea, schimbând pentru totdeauna modul în care oameni trăiesc, călătoresc şi muncesc.

Automobilul i-a ajutat pe oameni să călătorească şi să transporte bunuri mai repede şi mai departe. Funcţia industriei constructoare de maşini este de a aproviziona toate ramurile economiei cu utilaj, aparataj şi echipament, de a satisface necesităţile populaţiei în diverse tipuri de maşini şi aparataj de uz casnic.

Din punct de vedere istoric industria automobilelor îşi are începuturile din cele mai vechi timpuri. Fabricarea instrumentelor şi uneltelor de lucru au constituit primele încercări de dezvoltare a acestei ramuri. Dezvoltarea producţiei maşinilor primitive a dus treptat la formarea industriei constructoare de maşini ca ramură a economiei mondiale contemporane.

Natura este supusă veşnic schimbărilor, vântul, căldura, frigul şi apa macină şi piatra cea mai dura , atribuindu-i în final forme şi dimensiuni diferite. Au trebuit să treacă poate sute de milenii până când atenţia omului primitiv să se îndrepte asupra pietrelor rotunjite cărora le-a dat în cele din urmă o întrebuinţare.

Pentru a transporta diverse lucruri oamenii primitivi s-au gândit îndelung cum să găsească o soluţie mult mai bună decât târârea obiectelor cu mâinile sau cu frânghii împletite din scoarţa arborilor sau liane.

Aşa s-a născut rostogolirea obiectelor care avea un avantaj mai mare decât târârea acestora, iar în mintea omului a încolţit ideea roţii , născocire care a aşteptat scurgerea mileniilor, dar care a deschis cel mai important capitol în istoria transporturilor terestre.

Cele dintâi mărturii despre folosirea roții au fost găsite în Mesopotamia. Mai întâi roata a avut înfăţişarea unor discuri de lemn, groase şi rotunde, fixate pe o osie ce se învârtea în acelaşi timp cu acestea, pentru ca apoi, prin practicarea unor crestături în lemn, să se ajungă treptat la roata cu spiţe, mult mai uşoară decât roata plină.

Din sculpturile, picturile şi mozaicurile aparţinând vechilor civilizaţii descoperite, se presupune că de la carele scobite în trunchiuri de copac, construcţia acestora a evoluat mult. Carul era prevăzut cu nişte rame din lemn susţinute pe patru picioare, însă mai târziu, s-a constatat că dispunerea a două roţi pe acelaşi ax crează o mai mare uşurinţă la transport, şi astfel a apărut carul cu două roţi.

O urmare firească a evoluţiei şi lărgirii utilizării lor a fost şi preocuparea de a se extinde reţeaua de drumuri şi de a se îmbunătăţi tehnica construirii lor. Marile drumuri europene construite îndeosebi de-a lungul fluviilor, vechile “drumuri ale sării”, erau străbătute tot mai des de care încărcate cu mărfuri pentru negoţ.