Contractele de Transport Aerian

Este indiscutabil că transportul aerian - încă de la descoperirea şi lansarea în trafic a primelor aparate - a constituit un mijloc care a polarizat atenţia comunităţii internaţionale datorită unor avantaje certe în raport cu alte mijloace de transport şi, mai ales, datorită rapidităţii şi confortului1.

Totodată, transportul aerian a ridicat şi ridică unele probleme privind siguranţa, a efectuării fiecărei deplasări în condiţii de deplină securitate. Tocmai datorită particularităţilor transportului aerian, s-a vădit necesară elaborarea unor norme cât mai complete, în măsură să garanteze nu numai eficacitatea acestuia, ci şi un înalt grad de securitate pentru călători, cât şi pentru marfa. Răspunzând acestor cerinţe, reprezentanţii statelor au negociat şi adoptat câteva instrumente juridice de referinţă în domeniu. Astfel, în 1929 s-a adoptat Convenţia de la Varşovia privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul internaţional aerian2. În 1944, la Chicago, în Statele Unite ale Americii, s-a adoptat Convenţia privind aviaţia civilă internaţională3. Având în vedere evoluţiile traficului aerian de după adoptarea reglementărilor respective, în 1955 s-au făcut mai multe modificări şi completări Convenţiei din 1929, prin Protocolul semnat la Haga la 28 septembrie 1955, şi prin Convenţia complementară la Convenţia de la Varşovia, încheiată la Guadalajara (Mexic) din 19614.

În cele ce urmează ne vom opri asupra unora din reglementările acestor importante instrumente juridice internaţionale şi, mai ales, asupra acelora care reglementează răspunderea transportatorului, deoarece - ca şi în cazul altor ramuri de transport - rolul principal şi în traficul aerian, deci, şi răspunderile cele mai mari revin transportatorului (cărăuşului).

1 Analiştii consideră că „transporturile aeriene nu şi-au epuizat încă resursele în domeniul raporturilor comerciale". Clive M. Schmitthoff observă că „inteligenţa umană este pusă astăzi în slujba descoperirii unor noi modalităţi de adaptare a mijloacelor de transport din acest domeniu la nevoile comerţului modem".

2 Convention for the Unification of certam Rules retating to International Carriage by Air, Warsaw, 12 October 1929, ratificată prin Legea nr. 108 din 9 aprilie 1931.

3 Convention on International Civil Aviation, Chicago, 7 December 1944, la care România a aderat în anul 1965.

4 Protocolul din 28 septembrie 1955, ratificat de România prin Decretul nr. 353 din 21 august 1958; Convenţia complementară la Convenţia de la Varşovia pentru unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian efectuat de altă persoană decât transportatorul aerian, încheiată la Guadalajara (Mexic) la 18 septembrie 1961, ratificată de România prin Decretul nr. 721 din 22 decembrie 1964.

1. Definirea contractului de transport aerian

1.1. Convenţia privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul internaţional aerian5 se aplică „tuturor formelor de transport aerian" de persoane, bagaje şi bunuri6.

1.2. Expresia „transport internaţional" înseamnă - potrivit definiţiei dată de Convenţie - orice transport în care, potrivit contractului încheiat între părţi, locul de plecare şi locul de sosire (de destinaţie), indiferent de întreruperi, sunt situate în interiorul teritoriului a două părţi contractante7.

1.3. Transportul efectuat de mai multe aeronave în mod succesiv este considerat - în baza Convenţiei - un transport unitar. În cazul în care a fost organizat de părţi „în forma unei singure operaţii"8. Acest transport poate face obiectul unui singur contract sau a unei serii de contracte „fără a-şi pierde caracterul său internaţional"9.

2. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea expeditorului

2.1. Fiecare transportator de bunuri are dreptul să ceară expeditorului să-i prezinte un document10 şi flecare expeditor al bunurilor are dreptul să-i ceară transportatorului „să accepte acest document"11.

2.2. Absenţa, neregularitatea sau pierderea acestui document „nu afectează existenţa şi validitatea contractului de transport"12, care este guvernat de prevederile Convenţiei13 potrivit cărora în cazul în care transportatorul acceptă bunurile fără acest document, ei nu se va putea