Comandantul navei - manager sau lider

Văzut ca și manager, ofițerul aflat la comanda navei este responsabil de desfășurarea procesului de conducere, îndeplinind funcții manageriale și coordonând activitățile de execuție. Și în acest context, managerul diferă de leader prin poziția și autoritatea oficială de care dispune. Ca și manager al navei, comandantul prezintă câteva trăsături, și anume:

- are o dublă profesionalizare;

- dispune de autoritate și răspundere;

- influențează comportamentul subalternilor;

- dispune de cunoștințe necesare eficientizării relației cu echipajul;

- suportă solicitările și stresul funcției de comandă.

Formarea unui lider însă, începe cu un proces de instruire temeinic, ce trebuie să asigure, în primul rând, formarea capacităților de conducere pe baza aptitudinilor existente, apoi să-l înarmeze pe viitorul lider cu metode eficiente de conducere. Metodele de conducere sunt modalități de acțiune pentru realizarea obiectivului propus, sunt legități ale activității umane care prevăd succesiunea logică, care implică utilizarea diferitelor tehnici și instrumente pentru realizarea scopului propus. De aceea, instructorii trebuie să fie preocupați mai mult de modul în care absolvenții instituțiilor de învățământ superior în domeniul naval știu să folosească cunoștințele acumulate, decât de volumul acestora. De aici necesitatea creării permanente de situații care să solicite folosirea în condiții mereu schimbate a acestora. Rezolvările de situații și probleme sunt singurele căi de formare a capacității de conducere. [3]

În consecință, putem concluziona:

- Dorim la comanda navei un ofițer plin de creativitate? Trebuie să-l obligăm să restructureze cunoștințele sale în forme noi și originale, să-i asigurăm un climat de libertate, să il ajuam in crearea unei relații de încredere îintre el și echpajul său, să-l stimulăm și să-l motivăm.

- Dorim un conducător care să poată stabili ușor relații cu subalternii ? Trebuie să-l numim în funcții diferite, să-i dăm sarcini ce presupun colaborarea cu alte structuri, să-l investim cu prerogative ce-i întăresc autoritatea, să îl ajutăm să „creasca” și să devină nu doar un comandant foarte bun, ci și un adevarat lider.

- Dorim un conducător care să poată evalua corect rezultatul unei activități? Atunci trebuie să-l antrenăm în executarea calculelor consumului de forțe și mijloace pe baza normativelor moderne, să facă parte din diferite comisii, să rezolve studii comparative pe variante, să fie instruit privind legislația în domeniu.

Din practica cotidiană cunoaștem că liderii militari se angajează într-o varietate mare de activități de comunicare, prin vehicularea continuă a informației atât pe verticală, cât și pe orizontală. În acest fel, informația se instituie ca un liant între conducerea rațională eficientă și atingerea scopului acțiunii/misiunii.

Prin urmare, modelul acesta poate fi preluat și folosit și în alte domenii, comandantul oricărei nave trebuie să știe să folosească comunicarea, cu seva ei - informația, ca pe un puternic factor motivațional, pentru toți membrii structurii, pentru ca fiecare membru al echipajului să fie bine informat, indiferent de locul și rolul său în structura organizației, devenind astfel extrem de eficient în îndeplinirea misiunii sale.

Comunicarea îi permite liderului realizarea oportună a feed-back-ului prin care el evaluează înțelegerea corectă a mesajelor transmise sub formă de ordine, dispoziții sau hotărâri.

De altfel, un lider, și cu atât mai mult un comandant de navă, acceptă și încurajează feed-back-ul în ambele sensuri: și de la comandant la membrii echipajului, dar și de la subalterni către comandant, pentru că așa, comandantul se asigură că are cunoștință de toate aspectele care pot influența rezultatele și scopul misiunii, însă mai realizează ceva: formarea unei echipe, dă impresia ca nava este a tuturor și fiecare membru al echipajului este responsabil de bunul mers al lucrurilor, celebra deviză „It’s your ship!” [3].

Pentru ca un om să se dezvolte ca lider câteva premise trebuie să fie întrunite:

- spațiu de a se dezvolta - un spațiu pentru a-și exercita responsabilitatea și pentru a experimenta este vital, fără libertatea de a schimba nu există o chemare ca lider, iar fără posibilitatea de a face greșeli nu are sens să experimentezi;

- credința în sine însuși - nici o persoană cu complexe de inferioritate nu poate să pornească în aventura creativității, trebuie să crezi că poți influența oamenii și evenimentele; exagerând în această direcție poți deveni arogant, dar nu trebuie uitat că dacă tu nu crezi în tine atunci nimeni nu o va mai face;

- conștientizarea lumii din afară - adeseori trebuie să-ți depășești situația și să privești lucrurile așa cum cei din jurul tău o fac, să vezi „outside the box”;

- capacitatea de a sta singur - liderii sunt prin definiție în linia întâi, cu mult în fața celorlalți, ei pot fi respectați, priviți cu încredere, crezuți chiar, dar nu vor fi întotdeauna și iubiți. Vor fi adesea singuri, doar ei și convingerile lor. Mai mult chiar, liderii inteligenți se vor retrage din timp în timp în ei înșiși, vor simți nevoia unei zone de stabilitate interioară, unde să-și găsească noi resurse pentru a înfrunta provocările vieții. [3]