Calitatiile Nautice și Manevriere ale Navei

În funcţie de zonele de navigaţie şi condiţiile de executare ale manevrelor, navele trebuie să corespundă cerinţelor anumitor calităţi nautice şi manevriere. Aceste calităţi nautice şi manevriere se referă la anumite calităţi tehnice ce ţin de exploatarea navei în condiţii de siguranţă, conform cerinţelor pentru care a fost destinată.

Pentru a manevra cu nava în siguranţă, pe orice vreme şi în orice împrejurare ţinând cont de condiţiile hidrometeorologice şi de spaţiul de manevră, este absolut necesar să se cunoască:

- datele caracteristice ale navei: deplasament, lungime, lăţime, pescaj;

- tipul de maşină, puterea la marş înainte şi marş înapoi;

- numărul elicelor şi pasul lor;

- timpul necesar lansării, măririi, respectiv micşorării, numărului de rotaţii ale maşinii;

- timpul necesar stopării maşinii;

- timpul necesar reversării maşinii la diferite viteze;

- tipul de cârmă şi efectele ei;

- inerţia navei - distanţa pe care o parcurge nava după stoparea maşinii, la diferite viteze menţinând drumul;

- cum poate fi oprită nava în timpul cel mai scurt, din maşini şi cârmă şi care este distanţa pe care o mai parcurge după darea comenzii, la diferite viteze;

- diametrul de giraţie al navei, la diferite viteze şi diferite unghiuri de cârmă, pierderea de viteză la giraţie;

- cum poate fi întoarsă nava pe loc cel mai uşor din cârmă şi maşini;

- instalaţia de guvernare a navei şi instalaţiile de guvernare de rezervă;

- la navele cu două sau mai multe elice, posibilităţile de guvernare din maşini, în caz de avarie la cârmă şi cum trebuie să fie folosite;

- mijloacele cele mai potrivite pentru improvizarea unei cârme în caz de pierderea cârmei;

- la navele cu două sau mai multe elice, în caz de avariere a unei maşini (elice), unghiul de cârmă care trebuie ţinut pentru ca nava să menţină drumul mergând cu o singură maşină;

- viteza care se poate realiza;

- instalaţia de ancorare: ancore, lanţuri, vinciuri/cabestane şi funcţionarea lor;

- influenţa vântului, valului, curentului şi a fundurilor mici asupra manevrei navei;

- stabilitatea navei pe mare montată, în diferite aluri faţă de vânt şi val;

- alura în care nava ţine cel mai bine la capă.

Pentru determinarea acestor date după construcţie, modernizare sau reparaţii capitale, navele sunt supuse la o serie de probe, măsurători şi determinări, care au rolul de a stabili calităţile nautice şi manevriere ale navei.

A. CALITĂŢI NAUTICE.

Orice navă trebuie să fie capabilă să plutească, iar pentru aceasta, nava trebuie să aibă următoarele calităţi nautice:

- flotabilitate;

- stabilitate;

- nescufundabilitate.

1. Flotabilitatea - reprezintă calitatea navei de a pluti la suprafaţa apei sau în imersiune într-o poziţie determinată, cu încărcătura necesară îndeplinirii scopului pentru care a fost construită.

Asupra navei aflată în stare de plutire acţionează, conform principiului lui Arhimede două forţe egale şi opuse, care se echilibrează reciproc.

Greutatea navei (P), reprezintă rezultanta tuturor greutăţilor elementelor componente ale navei, având punctul de aplicaţie în centrul de greutate al navei (G); este îndreptată pe verticală în jos şi sub influenţa ei nava tinde să se scufunde.

Forţele care acţionează asupra navei.

Forţa de flotabilitate sau de împingere (D), reprezintă rezultanta tuturor forţelor de presiune ale apei, are punctul de aplicaţie în centrul de carenă al navei (C-centrul de greutate al volumului imers al navei), este îndreptată pe verticală în sus şi sub influenţa ei nava tinde să iasă din apă.

Mărimea forţelor de presiune ale apei (D), este egală cu greutatea apei dislocuite de navă:

D = γ V unde: D – greutatea apei dislocuite de navă în stare de plutire, se numeşte

deplasament şi se exprimă în tone;

γ – greutatea specifică a apei, în t/m³;

V – volumul carenei (deplasament volumetric), în m³.

Pentru ca nava să plutească în echilibru, este necesar să se îndeplinească următoarele condiţii:

- greutatea apei dislocuite de navă (D) să fie egală cu greutatea navei (P), adică: D = P;

- centrul de greutate al navei (G) şi centrul de carenă (C) să se găsească pe aceiaşi verticală.

Legat de flotabilitate, intervine o altă noţiune - “rezerva de flotabilitate”, care constă în încărcătura în tone pe care o poate lua nava la un moment dat, pană la scufundarea ei totală şi are rolul de a asigura plutirea navei în cazul inundării unuia sau a mai multor compartimente. Rezerva de flotabilitate se exprimă în m³ sau % din deplasament şi se poate determina cu ajutorul expresiei:

Rez.flot. = S x F unde: S – aria de plutire;

F – înălţimea bordului liber.

Rezerva de

flotabilitate

W L

La navele comerciale, limitele rezervei de flotabilitate sunt marcate pe bordaj prin marca de bord liber, care indică linia maximă de încărcare, orice încărcătură suplimentară îmbarcată pe navă ducând la micşorarea rezervei de flotabilitate. La navele comerciale rezerva de flotabilitate este exprimată prin înălţimea bordului liber, iar la navele militare în procente din deplasament.

Rezerva de flotabilitate este calculată funcţie de sezoanele prin care trece nava în timpul navigaţiei şi este atestată prin Certificatul de bord liber.