Analiza unei lucrări de infrastructură din România. DN7C - Transfăgărășan

Istoria drumului

Transfăgărăşanul a fost construit între anii 1970 – 1974 în timpul lui Nicolae Ceauşescu, care a vrut să asigure un drum strategic peste munţi. Inaugurarea având loc în data de 20 septembrie 1974. Traseul viza punctele Bâlea Cascadă - Bâlea Lac - Vi¬draru - Curtea de Argeş. "Drumul era parcurs numai cu măgarii, vreo 30-40, în¬cărcaţi cu samare, era aproape imposibil de gândit că se va face un drum cu bandă dublă", spune inginerul Dumitru Ducaru. Apoi, a început lucrarea în care singura problemă avea să fie nu mâna de lucru, nici experienţa sau banii, ci timpul. To¬tul trebuia realizat în numai patru ani. Drumul peste Munţii Făgăraş, s-a realizat cu eforturi materiale considerabile şi cu preţul multor vieţi de soldaţi şi muncitori care au contribuit la construcţia lui. Oficial se vorbeşte de 40 de oameni decedaţi pentru ca acest drum să străbată munţii, dar oameni care după 35 de ani mai sunt în viaţă vorbesc de sute de vieţi omeneşti pierdute. Răspunzând unui interviu, un martor al timpului spunea: Numai la baraj au murit vreo 400 de băieţi.

Chiar cum spune arma militară, la construcţia Transfăgărăşanului au contribuit din plin genii ale anilor '70, pentru că ambiţia, milităria şi patriotismul au ţinut loc de experienţă. Era pentru prima oară când în România se construia un drum asfaltat la asemenea înălţime, în condiţii de relief şi mediu aproape imposibile. General de divizie Nicolae Mazilu, co¬man¬dantul lucrărilor pe versantul nor¬dic, vorbeşte aspru despre şantier: "Pe cât a fost de greu, pe atât a fost de frumos. Noi nu aveam în cap câştigurile, ci ideea că participam la ceva grandios. Aveam or¬go¬liul nostru de genişti, care trebuiau să facă minuni. Şi am făcut. Armata a trimis aici trei divizii, adică 3.000 de soldaţi, sub¬ofiţeri şi ofiţeri care au muncit fără con¬cediu patru ani fie vară fie iarnă".

La realizarea celor aproape 92 de kilometri de sosea, in perioada anilor 1970-1974, cât a durat constructia Transfagarasanului, s-au dislocat circa 3 milioane metri cubi de roca, s-au facut 830 de lucrari transversale si 290 000 de metri cubi de zidarie, iar pentru constructia tunelului Capra-Balea au fost escavati peste 41 000 metri cubi de roca. De asemenea, s-au folosit 20 de tone de dinamita, 3573 tone de ciment, 89 tone de otel beton, 24 000 de ancore, 129 tone de plase sudate, 14 200 metri patrati de cofraje, 1750 metri liniari de tuburi de beton, 4100 de metri liniari de teava, 50 tone de confectii metalice, 6900 metri cubi de nisip, 6000 metri cubi de pietris, 3000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat.

Transfăgărăşanul (de la prefixul „trans-” + Făgăraş) face parte din Drumul Naţional 7C (DN7C) şi este unul din cele mai spectaculoase drumuri din România, numit şi „drumul din nori”, care leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania.

Traseu

Drumul naţional Transfăgărăşan leagă regiunea istorică a Transilvaniei de Muntenia. Drumul a fost construit să treacă peste Munţii Făgăraş, cel mai înalt lanţ muntos din România (2.544 m Vârful Moldoveanu), care face parte din Carpaţii Meridionali. Este un drum asfaltat care în apropierea tunelului de lîngă Lacul Bâlea, ajunge la altitudinea de 2042 m, fiind al doilea drum din România, ca înălţime, după Transalpina (DN67C), care străbate Munţii Parâng din Carpaţii Meridionali şi ajunge până la 2145 m în pasul Urdele. Transfăgărăşanul are două benzi care se întind pe o lungime de aproximativ 92 de kilometri, iar din cauza celor peste 800 de serpentine şi a drumului în rampă, viteza medie cu care pot rula maşinile este de cel mult 40 de km la ora.