1. Introducere 2 2. Rolul si importanta transporturilor 3 3. Activitatea de expeditie internationala.. 4 4. Locul expeditiilor internationale in comertul exterior 12 5. Bibliografie 17
Introducere Expeditia internationala este un ansamblu de activitati desfasurate de expeditor, persoana fizica sau juridica, pentru a asigura deplasarea marfurilor de la locul de expediere la cel de destinatie puncte situate in tari diferite. Ea este o activitate specializata de comert exterior desfasurata de casele de expeditie internationala, care in schimbul unei sume de bani, comision sau taxa fixa se obliga fata de intreprinderea exportatoare sa preia marfurile incredintate si sa realizeze direct sau prin intermediari ca destinatarul marfii (cumparatorul) sa poata intra in posesia ei. Initial existau expeditori individuali care mijloceau legatura intre comerciantii de marfuri si carausi (transportatori), facand sa intalneasca in mod organizat cererea de transport cu oferta de mijloace de transport. Cu timpul in special in porturi si in localitati situate la incrucisarea drumurilor comerciale, au aparut mici agentii de expeditie care au inceput sa coopereze intre ele. Ca regula generala, transportatorul nu este expeditor, iar expeditorul nu este transportator, fiecare indeplinind operatiuni distincte. Expeditia internationala, ca activitate de sine statatoare in sfera circulatiei, este rezultatul firesc al adancirii diviziunii internationale a muncii, al cresterii si diversificarii schimburilor economice intre natiuni. Ea este o activitate de comert exterior, pusa in slujba derularii operative a exporturilor si importurilor, care are legaturi foarte stranse cu activitatea de transporturi internationale. Interpunandu-se intre predatorul marfii si caraus si intre acesta din urma si destinatar, expeditorul asigura legaturi permanente si stabile intre acestia, contribuie la derularea operativa a fluxurilor de marfuri cu cheltuieli minime. Cu alte cuvinte, expeditorul este "arhitectul transporturilor internationale." Asa cum arhitectul, pornind de la caracteristicile terenului, de la nevoile si gusturile clientului sau, de la posibilitatile materiale ale acestuia, elaboreaza studii pentru a determina solutia cea mai buna, care sa corespunda intereselor si preferintelor clientului sau, la fel si expeditorul, cunoscand natura marfii, localitatea de expediere si de destinatie, reglementarile internationale existente in probleme de comert si transporturi, tarifele in vigoare si rutele posibile etc., va cauta sa indrume transportul respectiv cu mijlocul de transport cel mai adecvat naturii marfii, pe ruta de transport optima, cu cheltuieli minime pentru beneficiarul marfii. I. Rolul si importanta transporturilor ASPECTELE ECONOMICE ale activitatii membrilor societatii se refera la relatiile acestora cu natura si societatea in care traiesc si muncesc. Orice activitate economica are la baza anumite resurse primare sau derivate si productia bunurilor materiale necesare existentei oamenilor si a cresterii nivelului lor de trai se indreapta catre deprinderea anumitor bunuri din mediul lor natural si prelucrarea si transformarea acestora in diverse bunuri care sunt destinate satisfacerii trebuintelor oamenilor. Dar resursele naturale nu sunt repartizate in mod uniform pe teritoriul unei tari si nici pe Terra. De exemplu zacamintele de petrol sunt abundente in anumite arii geografice ( zona Marii Caspice, a Orientului Mijlociu, sudul U.S.A.) si lipsesc in alte zone. Unele zone pot avea resurse naturale care sa satisfaca principalele trebuinte ale omului in materie de hrana, dar pot lipsi in ariile respective celelalte resurse necesare altor activitati de productie. Intre aceste extreme, este caracteristic faptul ca in diversele zone geografice de pe Terra resursele naturale sunt limitate si nu pot satisface pe deplin toate cerintele productiei. Un alt aspect se refera la faptul ca materiile prime necesita prelucrarea, transformarea lor in produse intermediare sau finite. Titeiul, de exemplu se transforma pentru a obtine motorina sau benzina, graul sufera un proces de transformare pentru a se obtine faina si painea si desi ar fi de dorit ca procesele de prelucrare sa se desfasoare in zonele de extractie a materiilor prime, nu intotdeauna acest lucru este posibil. Cauzele sunt mai multe, depinzand de factori ce tin de politica economica sau de integrarea tarilor in diviziunea internationala a muncii. Fara transport productia bunurilor este condamnata sa se limiteze strict la resursele existente pe plan local si exploatarea acestora s-ar fi restrans pentru a satisface numai nevoile existente in aceasta zona. Astfel, pentru transportul titeiului catre rafinarii se utilizeaza fie conductele, fie navele maritime de mare tonaj, pentru a asigura deplasarea lor de la locul de extractie la locul unde se prelucreaza. Dezvoltarea transporturilor, aparitia de noi cai de comunicatie terestra, aeriana sau maritima, precum si aparitia de mijloace de transport tot mai perfectionate si specializate au permis eliminarea izolarii economice, au facilitat specializarea si schimbul de activitati, au favorizat diviziunea internationala a muncii precum si dezvoltarea comertului la scara nationala, dar si a comertului international, transporturile si telecomunicatiile constituind baza relatiilor economice, politice si sociale dintre natiunile lumii. Transportul a facut posibila exploatarea mai completa si mai eficienta a resurselor naturale ale planetei, asigurand progresul economico-social al statelor lumii; astazi, schimbul de produse este atat de dezvoltat, incat sunt extrem de putine zonele care sa depinda exclusiv de ceea ce se obtine pe plan local.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
