Recenzie articole - dilema veche

In numărul din 8 – 14 decembrie, Teodor Baconsky îşi numeşte articolul „Altare de tot felul”. Se punctează în cadrul acestuia apritia unei „lucrări somptuoase”: „Enciclopedia lăcaşurilor de cult” din Bucuresti, publicată in două volume, la Editura Universalia. Enciclopedia a fost lansata de catre Patriarhie, avand atat un text in romana, cat si unul in engleza. Primul volum, care este si cel mai gros, face un index al bisericilor ortodoxe. Al doilea se ocupa de lacasurile altor culte. In aceasta lucrare se regasesc toate bisericile din Bucuresti, Catedrala Patriarhală, monumente istorice faimoase( Stavreopoleos), cat şi capelele universitare si spitalicesti. Toate aceste monumente amintesc de vremuri trecute, sugerand variatiuni stilistice din cele mai complexe. „Altarele bucurestene reflecta, cu egala fidelitate, cerul si glodul nostru de fiecare zi.

Costion Nicolescu realizeaza studiul introductiv, iar ingrijitoarea Doina Uricariu propune o postfata. Lucia Stoica si Neculai Ionescu Ghinea sunt cei care semneaza textul de baza. Teodor Baconsky subliniaza faptul ca acestia au facut o remarcabila „performanta intelectuala”: aceea de a nu vorbi din birou si de a trata obiectivele dintr-o dubla perspectiva: de arhitect si istoric. Ei au facut cercetari de teren au verificat fiecare obiectiv si au utilizat toate sursele de care dispuneau (arhivele orasenesti, documente pastrate la Academia Romana, traditia bibliografica, planurile de constructie detinute de primarii, iconografia existenta etc.) Interesant este, dupa parerea autorului, catalogul zidirilor „heterodoxe” (Biserica „Lutherana, catedrala romano-catolica Sf. Iosiv, cercetata de Ioan Paul al II-lea).

Lucrarea se remarca prin calitatea grafica si prin datele aduse la zi. Bisericile sunt inventariate dupa criteriul alfabetic.

Autorul aminteste si de alte lucrari care trateaza aproximativ aceeasi tema: „Biserici osandite de Ceausescu” (Sorin Dumitrescu, Editura Anastasia) ; Atlas-ghid – Istoria si arhitectura lacasurilor de cult din Bucuresti.

Articolul din numarul 1-7 decembrie are titlul „Jos icoanele”. Baconsky vorbeste aici despre recentul scandal romanesc referitor la pastrarea sau eliminarea icoanelor din scoli. Articolul debuteaza cu pezentare a evolutiei acestei probleme. Aceasta nu este una noua, certurile pe tema respectiva datand inca din primele secole.”Zugravirea divinului a devenit posibila si pastoral dezirabila gratie intruparii Cuvantului.” (Hotararea Sinodului VII Ecumenic de la Niceea, 787). Aceasta este invatatura prin care s-a pus capat unui conflict cunoscut in istoria sa drept criza iconoclasta. Disputa nu este nici pur teologica si nici pur estetica. Are o dimensiune psihologica, Baconsky considerand ca omul este mai sigur pe el daca nevazutul capata un chip. Din punct de vedere religios, ortodocsi au ramas la doua dimensiuni: occidentalii au acceptat icoanele, in timp ce protestantii s-au intors la iconoclasm, eliminand orice infatisare (icoana, crucifix, statuie).

In concluzie problema nu este tocmai noua si nu se manifesta numai pe teritoriul Romaniei. Sunt, de altfel, foarte cunoscute problemele ridicate in Franta de portul „fularului islamic”.

Exista doua teze: una care sustine ca scoala este un spatiu public, neutru, aconfesional, fara aspiratii spirituale; alta teza sustine contrariul, si anume ca prezenta icoanelor genereaza o atmosfera de pietate, cumintenie, respect, in perfecta concordanta cu o natiune majoritar credincioasa.

Problema a fost discutata si in Consiliul National pentru combaterea Discriminari, s-au primit si reactii din partea Bisericii, a fost o problema discutata in cercurile intelectuale. Baconsky isi exprima pozitia in favoarea pastrarii icoanelor. El considera ca „iconoclastul domn” Emil Moise(„a carui scanteie a provocat incendiul mediatio – institutional) greseste si nu are dreptate cand compara o icoana cu tablourile lui Ceausescu. Sustine ca rtligia nu e impusa nimanui, elevii fiind oricand liberi sa se declare atei, iar parintiipot alege sa nu ii lase sa mearga la orele in care se vorbeste despre Dumnezeu si comuniunea cu acesta. „Experienta religioasa se naste din libertate, nu din necesitatea doctrinara, proclamata fara drept de apel”. De asemenea autorul isi exprima speranta ca politicienii si persoanele acreditate sa apere icoanele nu de dragul unui populism ortodox, ci de dragul unei traditii in care cred cu adevarat si pe care o respecta in mintea si in inima lor.”mai ales ca nu de pacate ducem lipsa, ci de iertare si buna intelegere.”

„Jurnal”, articolul din 24 – 30 noiembrie, are un continut usor abstract. Baconsky vorbeste despre credinta in Divinitate, prezentand initial pe Apostolul Pavel, pe care nu-l detesta, asemeni lui Cioran. Il considera insa responsabil pentru reinventarea crestinismului, pe care la inceput l-a persecutat si de la a carui geneza a lipsit. Sustine ca de la apostolul Pavel a invatat cel mai bine ca nu se poate vorbi convingator despre nimeni altcineva, in afara de tine.

„De cand ma stiu pe dinauntru, coexist scandalos de intim cu Revelatia”, precizeaza Baconsky, pe care a studiat-o in textele sacre, in sursele patristice, in contestarile pe care i le-a propus modernitatea, compararea cu alte religii. Acest orizont reprezinta pentru autor o calauza intelectuala. Reprezinta motivul pentru care viata capata sens. Considera ca exista un destin ce e scis deja, un „scenariu” de care se poate detasa, ca orice fiinta libera. Insa nu asta e alegerea lui, caci vrea sa vada sfarsitul acestui „film”, care este viata.

Pe lanaga „drama expiatorie” exista iubirea fata de aproape care deschide calea spre noi insine, asigurand o fericire viitoare. Daca reusim sa inteplinim acestea „ne regasim atunci in Tatal si petrecem cu el in betitudinea umanitatii realizate. Inas sunt pttini ce care indeplinesc aaceste lectii” nu foarte sofisticate. Dar esecurile lor, ale „ucenicilor nebuni”, in randurile carora se incderaza si autorul, nu au facut decat sa atraga mai mult pe aceasta Cale, pe care Invatatorul a predicat-o, obscur, pe marginea Palestinei sub acoperire romana.